Lunile acestea sunt în toi pregătirile pentru Jocurile Olimpice de la Londra, eveniment însoţit de o mulţime de manifestări care aduc în capitala Marii Britanii şi în oraşele-satelit sute de scriitori, artişti plastici, oameni de teatru, film şi televiziune, dansatori şi prestidigitatori, pierde-vară înstăriţi şi amatori de festival, mulţimi pestriţe, şi câte şi mai câte. În vara lui 2012 nu va lipsi nimic de la Londra, oficialii oraşului ambiţionându-se să arate lumii ce pot face, câte energii sunt în stare să mobilizeze, câte spirite pot aduna în parcurile, teatrele, bibliotecile şi sălile de concert ale metropolei, ce maşinărie de promovare pot pune în mişcare la vremuri deloc faste din punct de vedere financiar. Chiar dacă Olimpiada va aduce şi un uriaş festival de teatru, cu focus pe temele legate de interculturalitate şi – cum altfel – lumea lui Shakespeare, ceea ce nu înseamnă că nenumăratele teatre din oraş s-au oprit din organizarea de festivaluri şi proiecte în lunile care au mai rămas până atunci.
Dimpotrivă. Royal Court Theatre, de exemplu, a venit cu o idee ce poate înfierbânta potenţialul creator: a anunţat că este în căutare de piese de teatru, în caz că expresia este potrivită, care să fie alcătuite din 100 de cuvinte sau mai puţin. Potrivit ziarului „The Independent“, în acest scop a pus la cale Young Writers Festival şi a adunat laolaltă aspiranţi la statutul de dramaturg şi voci cunoscute din literatura contemporană. A găsit şi o modalitate de impact de a expune în faţa publicului mostrele de scriitură care au participat la festival: organizatorii au expus piese de 100 de cuvinte sau chiar mai puţin scrise de participanţi pe nişte table negre, asemenea celor clasice din şcoli, amplasate în clădirea teatrului. La jumătatea lui aprilie, când se va încheia manifestarea, până şi uşile grupului sanitar vor deveni un suport bun pentru creaţiile scriitorilor care-şi fac mâna, sub auspiciile lui Samuel Beckett, care, din câte se pare, ar fi autorul celei mai scurte piese de teatru scrise vreodată, a cărei lectură durează… 35 de secunde.
Participanţii nu sunt deloc puţini, iar spaţiul pus la dispoziţia lor se împuţinează pe zi ce trece, scriitura tinerilor inundând, cum le place organizatorilor să spună, teatrul şi oraşul. „Ne-a plăcut ideea că piesele o vor lua la picior şi vor părăsi clădirea. Are loc un fel de potop. Sunt piese de dragoste scrise de mână, glumiţe, piese ce reflectă o revelaţie, o descoperire importantă, o schimbare“, a explicat unul dintre organizatori. Până acum, s-au primit 260 de propuneri, ideea atrăgând, e limpede, un număr mare de amatori. Anul acesta este prima dată când ea a constituit punctul central al festivalului, aflat la cea de a 39-a ediţie.
Simbol al democraţiei, în aşteptarea donaţiilor
În acest timp, cunoscutul Teatru Liber din Belarus stă cu sabia deasupra capului: în trei luni, trupa va fi în incapacitate de a funcţiona, dacă nu găseşte finanţare, anunţă presa străină.
După ce a susţinut recent o reprezentaţie la Globe Theatre de la Londra, în limba maternă (interzisă în Belarus). Înfiinţată în 2005 şi dând reprezentaţii în secret şi astăzi, din cauza regimului dictatorial la putere, condus de preşedintele prosoviet Aleksandr Lukaşenko, trupa alcătuită din 10 actori are nevoie de cel puţin 200.000 de euro pe an pentru asigurarea salariilor şi achitarea celorlalte cheltuieli, fondurile provenind până acum din donaţii mai mici şi mai mari.
Momentan, actorii Teatrului Liber se află la Londra, unde repetă pentru un spectacol după „Regele Lear”, manifestare inclusă în proiectul în derulare Globe-to-Globe, la care participă 37 de companii teatrale, fiecare urmând să realizeze un spectacol în limba ţării de provenienţă. Teatrul Liber lucrează acum pentru prima dată la montarea unei piese de Shakespeare, repetiţiile având loc la Old Vic Tunnels, în spaţiul pus la dispoziţie de Kevin Spacey, director la Old Vic Theatre. Iar Natalia Koliada şi Nikolai Khalezin, întemeietorii trupei, care în 2010 au primit azil politic la Londra, unde locuiesc, se străduiesc să găsească surse de finanţare prin care Teatrul Liber, simbol recent al democraţiei într-o ţară aflată sub dictatură, să poată supravieţui.
Print