Agresivitatea cu care se comentează în fiecare an selecția de spectacole pentru Festivalul Național de Teatru poate părea o formă de normalitate. Și cum, de când au dispărut în mare parte revistele și paginile de specialitate, iar războaiele se dau pe rețelele de socializare, acidul pare mai puternic. Problema în sine nu este gustul personal, căci, la urma urmei, oricare dintre criticii de teatru care ar fi puși în situația de a face o selecție pentru un astfel de festival ar face uz de gustul personal și ar fi criticat de cei cu alt gust decât al lor. Problema nu este nici măcar agresivitatea disimulată sau nu în spatele unor replici tăios-politicoase – alteori nici măcar atât nu e –, problema este că toate aceste „bătălii” se dau la adăpostul unei așa-zise neutralități, care, altminteri, se clatină la cea mai mică pală de vânt.
Da, teatrul românesc se împarte în „găști” – fie că vorbim de „găști” adunate în jurul unui teatru, al unor idei cu care ieșim la defilare, fie că vorbim de interese mai mari, și ele bine ascunse în spatele unor așa-numite criterii estetice, fie că vorbim de „găști” strânse în jurul unor interese financiare, de „găști” născute din aceleași antipatii/ ranchiune mai mult sau mai puțin artistice… Sigur este că aproape nimeni – dacă e să ne asumăm un exercițiu maxim de sinceritate – nu poate vorbi despre o obiectivitate absolută. Și se potrivește tare bine în acest context povestea cu aruncatul pietrei. Nimeni nu ar putea spune că nu are un interes sau altul atunci când alcătuiește o astfel de listă. Și totuși, e suficientă o simplă adresă de facebook ca să vezi câtă paradă de „obiectivități” se face, în numele unor probleme – unele reale, altele inventate pe ideea nodului în papură.
Povestea cu național/ internațional e veche. Dar este o falsă problemă. Mai ales în condițiile în care, cu o lună înainte de FNT, nu se știe exact pe ce sumă de bani mizează organizatorii (Ministerul Culturii încă nu a virat fondurile) și în ce condiții și dacă spectacolele invitate vor putea veni, să vorbim despre producțiile din afară (care ar fi trebuit contractate cu mult înainte și pe bani siguri) e chiar o falsă problemă. Iar cei care o invocă în acest context o știu prea bine.
Apoi, vine partea cu gustul personal. Fiecare selecționer a fost contestat pentru „gust” și pentru ce a adus la București. S-a plecat în masă de la unele spectacole, s-a vorbit mult despre calitatea sau, mai bine zis, lipsa calității anumitor spectacole, aduse sau mai exact impuse în numele unui extrem de nedemocratic: „asta e teatrul valoros, nu contează ce vă place vouă, dacă nu credeți ca mine înseamnă că sunteți retrograzi”. Dictatura univocității unui anumit gust a fost „gustată” din plin în ultimii ani în FNT. Și despre asta vorbim și acum. Pretenția unei selecții care să fie acceptată de toată lumea este o utopie și n-ar fi deloc profitabil să se întâmple așa. E absolut normal să existe discuții și dispute, dar faptul că ele pornesc tot de la impresii personale cumva le anulează. Faptul în sine că unui critic nu i-a plăcut un anumit spectacol nu înseamnă că el nu poate fi valoros dintr-un alt punct de vedere. Iar câtă vreme este purtată în acest fel, discuția nu există. Rezumat, totul ar fi ceva de genul: „Nu-mi place mie, deci nu e bun, deci ce caută în selecție…”
Am vrut să facem o mică dezbatere despre selecția din acest an, la care să participe și selecționerul Alice Georgescu, și alți critici, foști sau viitori selecționeri, dar opiniile lor au fost făcute publice foarte curând după anunțarea selecției și, cumva, devenea redundant, iar cuvintele „anacronic”, „osificat” și „național” erau deja pe „peretele” tuturor.
Selecția e însă previzibilă pentru oricine a circulat anul trecut pe la teatrele din țară. Și exprimă destul de corect ce se întâmplă în teatrul din România acum. Aduce la un loc și „osificați”, și „neosificați” – interesant ar fi să-și revendice fiecare dintre artiști locul de-o parte sau de alta, care se simte mai mult sau mai puțin osificat? Silviu Purcărete, Radu Afrim, Andrei Șerban, Victor Ioan Frunză, Tompa Gabor, Yuri Kordonsky etc…
În schimb, discutabile sunt cu adevărat încadrarea în categorii și, mai ales, nevoia de a încadra în categorii în care anumite spectacole sunt făcute să intre, parcă neasumat până la capăt și pornind de la un dezavantajant criteriu de vârstă (gen „Teatrul de mâine”). Aici apare întrebarea „De ce?”.
Altminteri, așa cum spuneam, la un minim exercițiu de sinceritate, fiecare dintre noi se va recunoaște într-o „gașcă”, fie ea chiar și una născută în numele afinității cu un anumit creator. Dar cine o va recunoaște?! Și cine va avea curajul să afirme sus și tare că deține adevărul absolut în ceea ce privește valoarea unui spectacol?!
Selecția FNT 2013
FOCUS – ARTA ACTORULUI: Mariana Mihuţ
• Căsătoria de Nikolai Vasilievici Gogol, regia: Yuri Kordonsky, Teatrul „Bulandra” Bucureşti
• Conul Leonida faţă cu reacţiunea de Ion Luca Caragiale, regia: Silviu Purcărete,
Teatrul Naţional Bucureşti
• Îngropaţi-mă pe după plintă de Pavel Sanaev, regia: Yuri Kordonsky, Teatrul „Bulandra” Bucureşti
• Lear(a) de William Shakespeare, regia: Andrei Şerban, Teatrul „Bulandra” Bucureşti
CARAGIALE, INEVITABILUL
• Leonida Jam Session, regia: Gábor Tompa, Teatrul Maghiar de Stat Cluj
• Năpasta, regia: Radu Afrim, Teatrul Naţional Bucureşti
• O scrisoare pierdută, regia: Mircea Cornişteanu, Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova
LEGENDELE SCENEI
• Troienele după Euripide, regia: Andrei Şerban, Opera Naţională Iaşi
CREATORI ŞI TEATRE ÎN SPECTACOL
• Adam şi Eva după Liviu Rebreanu, regia: Alexander Hausvater, Teatrul Naţional Timişoara
• Avarul de Molière, regia: László Bocsárdi, Teatrul „Tamási Áron” Sfântu Gheorghe
• Beznă de mină de Csaba Székely, regia: Aba Sebestyén, Studioul Yorick şi Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Compania „Tompa Miklós”
• Domnul Swedenborg vrea să viseze, scenariul şi regia: Mihai Măniuţiu, Teatrul Naţional
„Vasile Alecsandri” Iaşi
• Pălăria florentină de Eugène Labiche, regia: Silviu Purcărete, Teatrul Naţional
„Vasile Alecsandri” Iaşi
• Pescăruşul de Anton Pavlovici Cehov, regia: Yuri Kordonsky, Teatrul German de Stat Timişoara
• Scene din viaţa insectelor de Karel şi Josef Čapek, regia: Victor Ioan Frunză, Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” Bucureşti,
• Şcoala nevestelor de Molière, regia: Cristian Juncu, Teatrul Naţional Târgu-Mureş – Trupa „Liviu Rebreanu”
ACTORII, ÎN PRIM-PLAN
• Gardenia de Elżbieta Chowaniec, regia: Gábor M. Koltay, Teatrul Maghiar de Stat
„Csiky Gergely” Timişoara
• Iluzii de Ivan Vîrîpaev, regia: Cristian Juncu, Teatrul Act Bucureşti
• Jurnalul unui nebun de Nikolai Vasilievici Gogol, regia: Felix Alexa, ArCuB
• Povestea soldatului de Charles-Ferdinand Ramuz, muzica: Igor Stravinski, dirijor:
Tiberiu Soare, Teatrul Odeon Bucureşti
TEATRUL DE MÂINE
• A douăsprezecea noapte de Wiliam Shakespeare, regia: Alexandru Mâzgăreanu, Teatrul „Regina Maria” Oradea
• Paparazzi sau Cronica unui răsărit de soare avortat de Matei Vişniec, regia: Ovidiu Caiţa, Teatrul de Nord Satu Mare
• Solitaritate, un spectacol de Gianina Cărbunariu, Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu
• Un tramvai numit dorinţă de Tennessee Williams, regia: Andrei şi Andreea Grosu, Unteatru Bucureşti
• Urâtul de Marius von Mayenburg, regia: Vlad Cristache, Teatrul de Comedie Bucureşti
• Yentl de Leah Napolin şi Isaac Bashevis Singer, regia: Erwin Şimşensohn, Teatrul Evreiesc de Stat Bucureşti
Print