Şerban Ionescu, jocul de-a trenul

Există un soi rar de artişti care trăiesc până la incandescenţă doar pentru ca nouă, celor cărora ei ne vorbesc, să nu ne fie niciodată frig. A trecut ceva vreme de când toată lumea comenta suferinţa lui. Apoi ce se întâmplă în familia lui. Apoi unde şi cum îi este tratată boala. Apoi… Nu pot crede nici acum că Şerban Ionescu a plecat dincolo… Eram învăţată să-l văd la cinema, la teatru sau la televizor, să mă întâlnesc cu vreo prietenă şi să-l bârfesc un pic, aşa, cu drag şi din solidaritate cu Magda, draga mea colegă din Institut.

N-am să uit cum povestea Magda – mi-a povestit şi mie, într-o emisiune tv – că merg, împreună, la slujba de duminică şi cum îl urmează, femeie, la miruit. Cum în biserică, aşa şi în viaţă: să înduri şi să ierţi. Restul… material pentru tabloide, nimic esenţial în faţa lumii celei adevărate.

Pentru mine, Ion al lui Rebreanu are acum chipul lui Şerban Ionescu. Sigur, este meritul lui Mircea Mureşan de a-l fi găsit, la fel cum, cu aceeaşi mână sigură, i-a distribuit pe Ioana Crăciunescu în Ana şi pe Valentin Teodosiu în Gheorghe. Calitaţile lui de actor de cinema au fost repede descoperite şi cu folos exploatate şi de Sergiu Nicolaescu, şi de Andrei Blaier, de Constantin Vaeni, Tudor Mărăscu sau Călin Netzer.

Şerban s-a născut pe 23 septembrie 1950 la Corabia şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I. L. Caragiale” la clasa lui Amza Pellea. A jucat la Petroşani, la Sibiu şi Bucureşti – Teatrul Mic, Teatrul de Comedie, Odeon şi Teatrul Naţional. “Mă simt arestat în propriul meu corp” – îi spunea bunului său prieten, Claudiu Bleonţ, ale cărui cuvinte deschid o paradigmă chiar dacă uimitoare, potrivită şi pentru un artist: “Ca actor, el face exerciţiul de a recunoaşte că în el e cineva care nu mai poate să facă ceea ce făcea până acum; şi că din momentul ăsta se va îndrepta spre ceva… Cu siguranţă ceea ce a trăit el este vecin cu Grigore Gafencu, Nicolae Steinhardt, Ţuţea, părintele Cleopa. De ce? Pentru că au fost izolaţi. Unii au făcut puşcărie comunistă… unii au ales mănăstirea. Misterul l-a pus pe Şerban în situaţia să fie arestat: celula vieţii lui să-i fie pentru câteva luni corpul…”

Ultima dată l-am văzut jucând pe Şerban în mai 2010, în Livada de vişini, spectacol în care Felix Alexa l-a distribuit în rolul lui Gaev. Şi nu pot să-i uit jocul de-a trenul…

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.