Pariul lui Vlad Trifaș este să transforme „Cei doi tineri din Verona” într-un joc pentru copii. Un joc complex, în care, fiecare dintre ei primește un rol în superba comedie a lui Shakespeare, desigur, adaptată pentru această încercare scenică, ce devine un pretext pentru a analiza și a vorbi despre iertare, generozitate, trădare în iubire, gelozie și orice altceva ți-ar mai putea tulbura inima și mintea în adolescență.
Spectacolul pus în scenă de tânărul Vlad Trifaș la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești are farmec și mai are o energie cu totul specială, care nu poate fi negată. Iar pariul lui poate fi considerat în cea mai mare parte câștigat atâta timp cât o sală întreagă, plină de adolescenți, respiră, râde, plânge și reacționează viu și puternic la fiecare replică, la fiecare scenă, identificându-se cu personajele, de altfel frumos aduse într-o contemporaneitate perpetuă, reduse la valoare lor general-umană, simplificate până la nivelul unui joc serios de copii.
Toată această încercare a lui Vlad Trifaș e cu dus și întors însă. Pe de o parte are meritul, așa cum spuneam, că îl apropie pe Shakespeare de adolescenții secolului 21, care, cu siguranță vor pleca din sală cu sentimentul că Shakespeare e un tip simpatic și de gașcă, deloc scorțos, așa cum, poate, îi sperie profa de la școală, un tip care vorbește limba lor și le înțelege problemele. Perfect. Numai că această simplificare pe care o operează Vlad Trifaș are și dezavantajul că îl văduvește pe același Shakespeare de anumite profunzimi ale textului, reducând totul la o joacă ce pe alocuri lasă impresia de superficialitate.
Regizorul construiește spectacolul ca pe un moment de teatru în teatru… Undeva, într-un parc, într-un spațiu de joacă mai degrabă disfuncțional, așa cum arată decorul altfel simplu al lui Mihai Androne, cu un șotron desenat pe jos, niște copii se hotărăsc să joace „Cei doi tineri din Verona” și să experimenteze împreună stările prin care trec personajele shakespeariene. Pe post de voce a didascaliei, care anunță din când în când modificarea spațiului și a orașului unde se petrece acțiunea, este îngrijitorul parcului (Nelu Neagoe), care asistă cu un zâmbet condescendent la joaca lor foarte serioasă.
Cu ghiozdane în spate și cu propriile povești în ele, copiii intră în poveste și refac întreaga istorie a lui Proteus și a lui Valentin, cu iubirile lor și, mai ales, cu trădarea lui Proteus – sensibil și inteligent interpretat de Andrei Radu, cu nuanțe bine conturate, poate cea mai coerentă interpretare din spectacol. Valentin, la rândul lui, interpretat de tânărul debutant Cătălin Bucur, care mizează pe un farmec simplu al vârstei, este micul erou al jocului, cel care se luptă pentru iubirea lui și nu lasă nimic să-i stea în cale, oscilând între momente de umor, precum cel în care are loc întâlnirea cu ducele (Paul Niculae), care-i descoperă sub manta scara de frânghie cu care vrea să se cocoațe în turnul unde e închisă fiica lui, și momente de seriozitate ușor teatrală…
Cele două fete, Iulia (Mihaela Mardare) și Silvia (Lăcrămioara Bradoschi), mărul discordiei în întreaga poveste, cea care face să se stârnească furtuni de gelozii și trădări, sunt mai degrabă superficiale în interpretare, mizând pe „cheia copilăriei” pe care le-o servește regizorul și jucând asumat la suprafață, dar de multe ori în detrimentul profunzimii personajelor. Asta poate și pentru că propria personalitate și, de ce nu, costumele, le fac în multe momente să pară inconfortabile în rolul de fetițe care se joacă în parc de-a iubirea… La fel Launce (Ștefan Pavel) și Speed (Cosmin Teodor Pană), cei doi servitori cu partituri atât de savuroase în text, care sunt exploatate doar pe jumătate în spectacol și ușor exagerat, de dragul reacției publicului.
Finalul, care e gândit ca un îndemn la fantezie, la a nu renunța la vis și la lumea imaginației, stârnește din nou valuri de entuziasm în sală, mai ales că totul s-a terminat cu bine, fiecare băiat iubește acum pe cine trebuie și iertarea s-a instaurat peste toate, făcându-i cu siguranță pe toți adolescenții din public să spere că așa se vor petrece lucrurile și în realitate. În realitatea lor de acasă…
Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești
Cei doi tineri din Verona
Adaptare de Vlad Trifaș după W. Shakespeare
Regia artistică și muzica originală: Vlad Trifaș
Decor: Mihai Androne
Costume: Lucian Ionescu
Distribuția: Ștefan Pavel (Launce), Cosmin Teodor Pana (Speed), Andrei Radu (Proteus), Cătălin Bucur (Valentin), Lăcrămioara Bradoschi (Silvia), Mihaela Mardare (Iulia), Paul Niculae/Paul Chiribuță (Ducele), Theodora Sandu (Lucetta), Alin Teglas (Thurio), Nelu Neagoe (Proscrișii, Îngrijitorul parcului), Costel Dobrescu (Eglamour), Ilinca Rus (Fetița)
Foto: Maria Ștefănescu
Print