Shakespeare în puzzle românesc

Puține sunt volumele concepute de centrele de cercetare din zona artelor spectacolului de la noi sau, cel puțin, rare sunt cele care reușesc să ajungă la cititori. Multe rămân la stadiul de plan măreț, destule ajung pe hârtie într-o formă precară. Câteva doar sar obstacolele și devin o carte adevărată – un obiect cu identitate, substanță și putere de seducție.

Este și cazul elegantului volum recent tipărit de Centrul de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava“ de la TNB, conceput și coordonat de Cristiana Gavrilă, intitulat „Lecția de Shakespeare“. Cercetătorul care deschide această carte se trezește într-o situație fericită: o cercetare care evită falsa rigoare și așa-zisele imperative „științifice“, preferând formula directă a confesiunii, explicate și contextualizate atât cât e necesar pentru înțelegerea cititorului. Din mărturii directe este alcătuit acest întreg eteroclit, viu, plin de fapte de viață artistică pe care cititorii nu prea au cum să le găsească în altă parte.

În esență, este vorba despre o privire asupra avatarurilor lui Shakespeare pe scena românească din secolul XX. Se întâlnesc în paginile volumului cele mai interesante, cele mai cunoscute, cele mai provocatoare montări shakespeariene de la noi, semnate de regizori ca David Esrig, Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Tompa Gabor, Vlad Mugur, Victor Ioan Frunză, Silviu Purcărete etc. Producții istorice și interpretări memorabile s-au adunat într-o carte ca un puzzle în care se configurează un portret din secvențe intrate în canonul teatral de la noi – spectacole rezistente la interpretare, viziuni care uimesc prin stranietatea lor sau, cu o expresie desuetă, prin „ireductibilitatea la concept“. Așa au fost, o știe toată lumea, spectacolele shakespeariene ale lui Liviu Ciulei de la Teatrul Bulandra. Și după ele au urmat alte variațiuni remarcabile pe aceleași teme.

„Am încercat, atât cât a fost posibil, să luăm pulsul spectacolelor chiar de la cei care le-au trăit. Fără prea multe comentarii, doar cu o mare curiozitate. Nici nu ar fi exagerat să spunem că este o carte de mărturisiri, de destăinuiri, de gânduri și de patimi“, scrie Cristiana Gavrilă, coordonatoarea volumului, prezentând exact atuul lucrării: directețea nemediată, adică simplitatea unei structuri care descrie/ expune/ descoperă vârfurile seducătoare ale unui peisaj. Și astfel vârfurile se dezvăluie pentru cei care-și aduc aminte de ele și pentru cei care nu le-au văzut niciodată, pentru cei care au ajuns în preajma lor și pentru cei care le vor descoperi din cărți și din amintirile altora.

Și amintirile unor actori în destinul cărora a existat, mai recent sau cândva, cu decenii în urmă, un spectacol shakespearian care a schimbat ceva: a dezlănțuit un gând, o forță, o energie, o descoperire. Din vocile actorilor se compune a doua parte a volumului, unde imagini de poveste și gânduri despre lucruri concrete – scenă, arhitectută etc. – dau seama despre spectacole legendare, rămase în istoria scrisă a teatrului românesc: „Hamlet“-ul lui Liviu Ciulei, Alexandru Tocilescu, Tompa Gabor, Vlad Mugur și Victor Ioan Frunză,, „Poveste de iarnă“, spectacolul antologic regizat de Alexandru Darie, „Richard al II-lea“ și „Richard al III-lea“, în regia lui Mihai Măniuțiu, „Furtuna“ lui Liviu Ciulei sau „Titus Andronicus“ cu Ștefan Iordache sau, mai aproape de vremea noastră, „Visul… “ lui Victor Ioan Frunză și cel al lui Felix Alexa.

Spectacole shakespeariene în care „te apropii, dar niciodată nu ajungi până în miezul lucrurilor“, cum spune Victor Rebengiuc, s-au strâns într-o carte în care e loc și pentru componenta vizuală. Imagini păstrate în arhive se alătură mărturiilor – de la măștile din celebrul „Macbeth cu măști“ al lui Ion Sava până la instantanee din „Furtuna“ montată de bulgarul Alexander Morfov la TNB în 2014. Instantanee alb-negru și color din cele mai importante montări shakespeariene de la noi completează mărturiile în secțiunea finală a volumului. „Lecția de Shakespeare“, un puzzle cu surprize și amintiri, își va răsplăti astfel toți cititorii.