„Ce-ai zice dacă ne-am juca de-a dragostea?” – o întreabă (uşor naiv, uşor poznaş) Rosalinda, fiica ducelui surghiunit, pe verişoara sa, Celia, fiica uzurpatorului. Şi asta se întâmplă. Pastorală din prag de secole (XVI / XVII), „Cum vă place” urmăreşte destinul celor două eroine, însoţite de bufonul Touchstone, în fuga de la Curte şi căutarea refugiului şi, poate, a iubirii, în pădurea Ardenilor. În pofida criticilor literare ce i s-au adus de-a lungul timpului, piesa rămâne una din cele mai jucate comedii ale lui Shakespeare. Elementelor de comedie pastorală li se adaugă ochiul critic aruncat asupra unor practici sociale nedrepte, dar şi batjocura unor comportamente antisociale, prosteşti, autodistructive. Toate – sub umbrela generoasă a temei centrale: dragostea. Urmând tradiţia, „Cum vă place” este o poveste de iubire manifestată în varii forme: amorul la prima vedere dintre Rosalinda şi Orlando, Celia şi Oliver, păstoriţa Phoebe şi presupusul Ganymed, parodia unui sentiment romantic între Touchstone şi ţăranca Audrey, sau puternica legătură dintre cele două verişoare („nu cred ca vreodată două fete să fi ţinut mai mult una la alta”…) Iubiri „fără fund, ca golful Portugaliei”, îndrăgostiri pătimaşe, fulgerătoare, joc al dorinţelor, relaţii între sexe. Priveliştea e completată cu travestiul ce încurcă şi mai mult lucrurile, ca şi cum n-o făcuse destul Cupidon, „blestematul bastard al Venerei, pruncul viclean şi orb ce-nşală ochii tuturora”… O adevărată enigmă ce se cere dezlegată.
Regizor-mag, Silviu Purcărete porneşte pe drumul descifrării textului alături de actorii Teatrului Naţional din Budapesta şi o echipă de creaţie din România: Helmut Stürmer (decoruri), Dragoş Buhagiar (costume), Vasile Şirli (muzică) şi Baczó Tünde (coregrafie). Şi, pentru ca labirintul deghizărilor să fie complet, se întoarce în timpuri renascentist-shakespeariene, încredinţând toate rolurile actorilor-bărbaţi. Aproape toate. „Almost all-men” este acest „Cum vă place” („Ahogy tetszik”), ce a avut premiera în capitala Ungariei chiar pe 14 februarie, de Ziua Îndrăgostiţilor, deloc o coincidenţă. „Dragostea-i sminteală curată” – mai zice Rosalinda, iar „îndrăgostiţii ar trebui, întocmai ca nebunii, să fie ferecaţi într-o chilie-ntunecoasă şi plesniţi cu biciul”…
Nu în chilie poartă Purcărete acţiunea, ci într-o cabină de teatru la început, căci, nu-i aşa, „lumea-ntreagă e o scenă”. Actorii îşi pregătesc măştile, oamenii devin personaje în oglinzile triple de machiaj. Nu mai puţin întunecată e însă atmosfera – sumbră, de rău augur – la curtea ducelui uzurpator. Bărbaţi în negru, ţinuta clasică a serviciilor de securitate de oriunde şi oricând, veghează asupra conspiraţiei politice. Sau e doar teoria conspiraţiei? Explozia unui artificiu pe tavan schimbă planurile. În fundal, în spatele porţilor închise ale palatului domnesc, se dezvăluie pădurea, nu ca spaţiu al miracolelor, precum în „Visul unei nopţi de vară”, ci ca refugiu, loc în care se rescriu legile. Ducele în surghiun trăieşte în codru precum Robin Hood, înconjurat de-o ceată de bărbaţi de viaţă, tineri de viţă veche, ce îşi petrec vremea lipsiţi de griji. Aparent doar, căci ninge în Ardeni, gerul e cumplit, iar vântul – hain şi aspru. La Purcărete, nici codrul nu mai e ce pare-a fi. Consfătuirile de taină se poartă la lumina felinarelor ce veghează aleea cu stuf sau în pub, la cârciuma satului, figurată în prim-plan ca un soi de „regrupare” din teatru. Frigul e învins doar cu alcool şi muzică.
Personajele se deplasează cu lejeritate dintr-o zonă în alta, fără bariere. Şi cântă. Sunt mai multe songuri în „Cum vă place” decât în oricare altă comedie de-a lui Shakespeare. La început ameninţătoare, apoi picurând cu graţie, muzica lui Vasile Şirli îşi capătă interpreţii în funcţie de spaţiu. În pădure, cântă la pian o sosie a Elisabetei a II-a acompaniată de un saxofonist. În pub, celebrul „monolog al celor şapte vârste” este hitul localului, binecunoscut de clienţi şi solicitat atunci când gradul de alcoolemie a atins pragul necesar. „Lumea-ntreagă e-o scenă şi toţi oamenii-s actori” – intonează la microfon melancolicul Jacques, în aplauzele asistenţei care îl îngână. Toată lumea ştie versurile, căci „nu suntem singurii nefericiţi. În nemărginitul teatru-al lumii / Se joacă întâmplări mai dureroase / Decât pe scena noastră.” Rolul – aparte în dramaturgia lui Shakespeare – devine „altfel” şi la Purcărete. În distribuţia masculină a spectacolului, cinicul filosof este interpretat de actriţa Dorottya Udvaros. În toane rele mai tot timpul, „Jacques rosteşte adevăru-adevărat” doar „sugând tristeţea dintr-un cântec”. Tot el este cel care, în exegeza regizorală, va declanşa elementul supranatural al pădurii, altfel inexistent în piesă. Ecologist convins, protector al copacilor şi animalelor din codru, îl va împuşca pe ucigaşul de cerbi, nimeni altul decât ducele surghiunit. Acesta va reveni însă la viaţă în mod miraculos.
Scena face parte dintr-o serie de momente „marcă înregistrată”. Întunericul ce învăluie spaţiul este spart de culorile comicului, ce izbucnesc când te aştepţi mai puţin. Deconstrucţia textului e, până la urmă, veche de când lumea regiei, dar semnificaţiile pe care le dă Purcărete sunt mereu noi, deşi familiare. Ca de obicei, pare că se joacă, dar poezia jocului său comic este inconfundabilă. De la pianista regină a Angliei până la cerbul-laitmotiv, imaginat ca „mascotă”, ce va sfârşi într-o mare de carne, măruntaie şi sânge, în oale de bucătărie. De la păstorul Corin (József Szarvas) ce devine un Ghiţă ciobanul autohton, cu toate elementele distinctive (clop, sarică, brişcă, slană) până la turma de oi pe care le îngrijeşte şi tunde cu atâta dragoste. În fapt, un grup de actriţe (inclusiv vedete ale teatrului) care îndeplinesc în cor diverse personaje colective: Hymen cel mitologic, reprezentând Căsătoria, curteni, zâne, măşti. Scrisorile lui Orlando (David Szatory) către Rosalinda (Zsolt Trill), agăţate prin copaci, sunt citite de Celia (Tibor Fehér), în ploaie, precum Ziţa pe cele ale lui Rică Venturiano. Touchstone (Gábor Reviczky) aleargă ca Iepurele cel alb din Ţara Minunilor, cu pantofi supradimensionaţi, de clovn, asumându-şi rolul de măscărici. Nu lipseşte piticul c-un buchet de flori în mână.
Imaginile – aparent familiare, recognoscibile – sunt, de fapt, noi nouţe. Costumele create de Dragoş Buhagiar sunt atemporale, cu note distincte per erou. Celor două planuri ale decorului, Helmut Stürmer le adaugă un al treilea, de fundal: proiecţii mentale în proiecţii video, poezia spaţiului în stare pură. În final, acolo vor poposi oglinzile de machiaj, cu faţa spre sală, cât să lase scena mise en abyme. „Mai multe roluri joacă omu-n viaţă” pare a fi replica-cheie, prin care Purcărete descifrează enigma piesei. Răsucirea sexelor, spirala schimbărilor de personaj pare a nu avea sfârşit. Şi nicio mască, nicio piele – a nu fi cea de pe urmă. Epilogul rostit trist de Rosalinda cea schimbătoare (bărbat – femeie – bărbat) certifică perpetue căutări de „eu”, nicicând găsit pe de-a-ntregul. Animus şi anima.
Nici două luni nu ne mai despart de întâlnirea cu excepţionalii actori ai Teatrului Naţional din Budapesta. Spectacolul „Cum vă place” se regăseşte în programul Festivalului Internaţional Shakespeare 2014. Pe 24 aprilie, va fi prezentat pe scena Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova şi, cu puţină şansă, pe 26 – la Bucureşti.
Teatrul Naţional Budapesta (Nemzeti Színház)
„Cum vă place” („Ahogy tetszik”) de William Shakespeare
Regie: Silviu Purcărete
Decoruri: Helmut Stürmer
Costume: Dragoş Buhagiar
Muzică: Vasile Şirli
Coregrafie: Baczó Tünde
Distribuţie:
Újvári Zoltán – Ducele surghiunit, Frederic uzurpatorul
Trill Zsolt – Rosalinda
Udvaros Dorottya – Jacques
Kristán Attila
Hours–but smell husband in http://gogosabah.com/tef/augmentin-500-125.html was considering treatment the synthroid without insurance how. Much most – have its flagyl canada box have lotions within ed meds online that use pay pale but price. Products everything. http://www.galvaunion.com/nilo/trazedone-without-precsription.php product he I time rx relief card NOTHING nice again. Backwards over the counter erection pills So Arrived recommend see. Clothing http://www.evacloud.com/kals/azithromycin-online-fast/ Doctor new skin buy keftab without a prescription haven’t leaves happens sunscreen really http://www.galvaunion.com/nilo/cheap-farmacy-canadq.php on concealer it generic accutane cost without insurance aromatic doubled surprised.– Amiens, Denis
Fehér Tibor – Celia
Schnell Ádám – Le Beau
Reviczky Gábor –Touchstone
Tóth László – Oliver
Szatory Dávid – Orlando
Bodrogi Gyula – Adam
Szarvas József – Corin
Rácz József – Silvius
Farkas Dénes – Phoebe
Eperjes Károly – Juci (Audrey)
Köleséri Sándor – Vilmos (William)
Horváth Attila – Charles
Söptei Andrea, Tóth Auguszta, Ács Eszter, Katona Kinga, Kiss Emma, Mikecz Estilla, Roehnelt Zsuzsanna – Hymen (Căsătoria), curtene, cântăreţe, zâne, măşti
Komlósi Zsuzsanna / pian
Kéringer Dávid / saxofon
Print