Aseară s-a încheiat încă o ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Cu deja tradiţional foc de artificii. Au fost zece zile de teatru şi de ploaie. Şi oricine a trecut în cei nouăsprezece ani pe la Sibiu la sfârşit de mai, început de iunie, când se întâmplă festivalul, ştie că ploaia nu-i tocmai ceva romantic şi că multe dintre evenimentele în aer liber îşi pierd din farmec.
Şi totuşi, deşi a fost frig – frig ca acum trei ani când s-au anulat „Metamorfozele” lui Silviu Purcărete –, spectatori au fost peste tot. Şi în Piaţa Mare, la spectacolele în aer liber de seara, cu proiecţiile uriaşe pe clădiri, şi la paradele de pe strada principală, şi la micile concerte stradale, la care copiii se bucurau cel mai tare şi la care cei mai fericiţi spectatori erau cei de la… ferestre. Imagini: două bătrânele cu băsmăluţă colorată, adăpostite sub o umbrelă mare, pe o băncuţă la o terasă de pe „corso”, îşi dau ghionturi şi chicotesc încântate la un sunet de trompetă; un tătic, ridicându-şi fetiţa pe umeri ca să vadă mai bine parada; o fată alergând printr-o ploaie cruntă spre Sala Thalia să prindă „Faust Fantasia”; nori întunecaţi, pădure, frig, felinare licărind şi treptele care urcă spre Cisnădioara…
O ediţie egală cu sine a fost cea din acest an, cu evenimente multe, aşa cum şi-a obişnuit festivalul vizitatorii, cu câteva nume celebre invitate şi cu spectacole ce reflectă, cu siguranţă, imaginea actuală a teatrului contemporan, pe cea din România şi nu numai. „Faust”-ul lui Silviu Purcărete umple şi acum sălile şi a fost unul dintre cele mai vânate spectacole şi în 2012. După „Ispita Cioran”, cel anulat din motive de vreme nefavorabilă, au plâns cei care n-au apucat să-l vadă şi aveau şi de ce… o montare cu totul neobișnuită, în tramvaiul care leagă Sibiul de Răşinari.
Alte două producții ale lui Silviu Purcărete, „O furtună”, de la Teatrul Naţional din Craiova, şi premiera „Călătoriile lui Gulliver” au completat lista spectacolelor din ţară, aflate pe lista evenimentelor FITS. „Super imagini, primul sfert de oră chiar mi-a plăcut, dar pe urmă mi s-o părut prea vulgar, tu!”, comenta o tânără la finalul primei reprezentaţii cu „Gulliver”. „Nu era vulgar, dar ceva nu se lega. Mie mi-a plăcut calul…”, i-a răspuns prietena ei şi a continuat: „Dar eu aşa mă bucur când văd un Purcărete… Acuma, doar n-o să fie toate „Faust”.
În primele zile ale festivalului s-au concentrat multe dintre delicatese, începând cu prezența lui Peter Stein, care a venit cu „Faust Fantasia” şi a susţinut a doua zi şi o conferinţă la Centrul Habitus, şi continuând cu montarea lui Armin Petras, cu „Prinţul Friedrich von Homburg”. Cel dintâi, un concert cu voce recitante, aşa cum îl descria regizorul însuşi, o montare simplă, un pian, un pianist, un actor şi foile cu versurile lui Goethe… Cel de-al doilea, un spectacol complex şi complicat, care s-ar putea descrie în câteva vorbe: o poveste despre dragoste şi ură, despre război şi trădare, despre demnitate şi orgoliu, spusă într-o perdea de ploaie nesfârşită, chinuitoare, angoasantă, în spatele căreia curg din când în când imagini proiectate din cine ştie ce alte războie şi lumi, unele recognoscibile, altele inventate.
Unele pe placul spectatorilor, altele mai puţin digerate, spectacolele propuse la ediţia din 2012 au prilejuit, mai toate, discuţii aprinse şi la Clubul festivalului, şi la terase, pe străzi, şi la ieşirea din sălile de spectacole. Deşi deliciul publicului larg îl fac de obicei – şi a fost valabil şi de data asta „fie ploaie, fie vânt” – concertele din Piaţa Mare (au fost peste zece mii de oameni la concertul lui Ştefan Bănică) sau, aşa cum spuneam, lumile fantastice care defilează prin centrul istoric, creaturi ale mării sau ale cerului, făpturi pe picioroange, demonstraţiile cu elemente de circ, costumele stranii, instalaţii care-ţi ies în cale te miri unde, de atenţie se bucură şi spectacolele lectură sau conferinţele.
Şi, în acest sens, merită amintit faptul că într-o zi de duminică, la ora 14.00, pe o ploaie aproape torenţială, spaţiul de jos de la Librăria Humanitas unde au avut loc spectacolele letură, urmate de discuţii moderate de Cătălin Ştefănescu, era arhiplin… Iar cei care au fost de faţă, pe lângă un text greoi şi deloc confortabil nici pentru studenţii anului II la Secția de Actorie a Facultăţii de Teatru din Sibiu, nici pentru Bogdan Sărăţean, regizorul care i-a coordonat, au avut plăcerea unei întâlniri cu celebrul Armin Petras, „amicul” dintotdeauna (sau, mai bine zis, dublul lui) al dramaturgului Fritz Kater.
Tot de amintit e şi apusul de soare întunecat şi rece, într-una din puţinele după-amieze în care s-a putut juca în aer liber, în curtea interioară de la „Casa Altemberger”, „Visul unei nopţi de Shakespeare”, după un text de George Banu, în regia lui Gavriil Pinte. Un scăunel din ipsos pe post de bilet cu loc, având scris pe spate „28 mai 2012”, deopotrivă cu locul cu totul special, cu iz medieval, potrivit cu replicile extrase din Shakespeare şi cu poezia mai degarbă neteatrală a textului, au completat peisajul acelui tip de reprezentaţii pe care numai la Sibiu le poţi găsi.
Altminteri, e greu de ales dintre sutele de evenimente câteva la care să te opreşti, dar, într-un tur subiectiv, ar fi, fără dubiu, conferinţa lui Dan C. Mihăilescu despre Caragiale şi criza la români. O conferinţă cât un spectacol excelent, poate cel mai frumos eveniment legat de Caragiale din toată această jumătate de an cât s-a scurs din anul centenarului morţii lui… La fel, conferinţa lui George Banu despre Cortină şi poveştile din spatele ei, la fel conferinţa lui Peter Stein. Ar mai fi un moment cu totul special, din timpul interviului cu directorul festivalului, Constantin Chiriac, două versuri spuse pe neaşteptate, tulburător: „Eu mut o zi albă, el mută o zi neagră… Eu înaintez cu un vis, el mi-l ia la război.”
Print