Crize de toate felurile, desigur, căci epoca noastră este vremea crizelor. Crize financiare, politice, morale, identitare, crize ale valorilor și crize de legitimitate. Într-un fel, Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu le sfidează pe toate cu acerbie, cu stil și cu o seninătate demnă de admirație.
Evenimentul care concentrează toate energiile unui oraș european cochet și mândru se va desfășura anul acesta între 25 mai și 2 iunie și va sta sub semnul crizelor, pe care le combate cu iubire statornică, amintind de alte epoci, cu o ambiție binevoitoare, unul dintre așii infailibili din mânecile organizatorilor însetați de fapte artistice remarcabile, și cu… crize. De data asta, însă, este vorba despre crize creatoare, căci și teatrul trece, ca mai toate artele, printr-un crepuscul care se va sfârși cu un răsărit.
Până să vedem cum se va prefigura teatrul viitorului în zilele de festival, s-ar putea spune că prima care-și face simțită prezența este criza economică. Ea sau poate mai degrabă criza politică perpetuă din România este motivul pentru care organizatorii au anulat săptămâna trecută câteva spectacole din program, pe motiv că Ministerul Culturii nu a acordat fondurile promise. Astfel, din festival au fost eliminate concerte susținute de artiști din Franța, Spania, Serbia și Belgia, precum și spectacole. În paranteză fie spus, într-o situație asemănătoare s-au trezit, la ediția din acest an, și organizatorii Festivalului Internațional Shakespeare. Revenind însă la Sibiu, programul din 2012 al festivalului a rămas fără spectacole precum Trei surori (Nebolshoy Drama Theatre, Rusia), Casa Cerbilor/ The Deer House (Needcopmany, Belgia), Egg(S)Hell (Maladype, Ungaria), Circa/ Circa (Yaron Lifschitz, Circa Ensemble – C!RCA, Australia), The Full Monty (Teatrul Naţional Timişoara, România), Seuls/ Singuri (Au Carré de l’Hypoténuse, Canada), One For The Road/ Magia Râsului (Galina & Sonny Hayes, Marea Britanie), Platonov (Maladype, Ungaria) etc. Aceste spectacole nu se vor mai juca la Sibiu din cauza deficitului de buget creat în urma retragerii fondurilor promise de Ministerul Culturii. Instituția alocase inițial 2.000.000 de lei pentru eveniment, dar apoi a decis să acorde doar 700.000 de mii. „Domnului Diaconu vreau să îi mulțumesc pentru că încearcă să găsească o soluție, deși dânsul nu are nicio vină. S-a trezit în situația în care premierul a zis că nu mai poate fi folosit fondul de rezervă bugetară”, a declarat Constantin Chiriac, directorul festivalului.
O situație de criză, așadar, care sigur le-a creat neplăceri mari organizatorilor. Ceea ce nu înseamnă deloc că Sibiul nu-și așteaptă mușteriii vechi și clienții noi cu delicatese pe toate gusturile, selecția evenimentelor reflectând fidel diversitatea aiuritoare a epocii în care trăim. Spectacole de teatru de dramă, teatru non-verbal, circ, concerte de muzică clasică și contemporană, lansări de carte, conferințe și comunicări în zile pline, în care toate fenomenele teatrului se arată ca reacții la crize văzute și nevăzute, concrete și abstracte. Sibiul în festival are, mai ales în ultimii ani, alura unui oraș al libertății, al unui spațiu în care dorințele se întâlnesc fericit cu posibilitățile. Așa va fi și anul acesta, când festivalul ajunge la ediția a XIX-a. Apoi, în 2013, după douăzeci de ani, povestea va merge mai departe, ca orice poveste adevărată.
Cioran și Vișniec, dar nu la Paris
Până atunci, o scurtă privire la spectacolele care se înghesuie într-un program făcut parcă pentru maratoniști. Dintre producțiile românești, se remarcă unele valori certe ale teatrului-gazdă, printre care Ispita Cioran și Ultima zi a tinereții. Acestora li se adaugă o montare recentă a lui Mihai Măniuțiu, intitulată Eu, Rodin, care-l aduce pe scenă pe sculptorul francez (interpretat de Constantin Chiriac) ce a schimbat arta modernă, transformându-l în protagonistul unei povești despre dragoste, creație, destin și hazard. Așa-zisa redescoperire a actorului, o tendință din ce în ce mai pronunțată în teatrul de azi, este ilustrată de Fata din Curcubeu, de Lia Bugnar, un nou spectacol gen studio al Naționalului bucuștean, care-i oferă Taniei Popa prilejul de a-și pune în lumină posibilitățile actoricești. Matei Vișniec, cel mai jucat dramaturg de origine română din ultimii ani, este prezent de data aceasta cu un text foarte recent, Scrisori de dragoste către o prințesă chineză, pus în scenă la Naționalul sibian de Cristi Juncu.
Eugenio Barba, răsfățat de România
N-a trecut nici o lună de când regizorul care a înființat Odin Teatret în Danemarca și a atras atenția, acum câteva decenii, asupra nevoii de a cerceta antropologia teatrală și-a lansat la București, în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare, volumul Casa în flăcări. Despre regie și dramaturgie, publicat la Editura Nemira. Evenimentul a fost dublat de o conferință mult așteptată a regizorului, precum și de o demonstrație de actorie făcută de doi dintre membri renumitei sale trupe și de o reprezentație a spectacolului Oro de Otello.
Eugenio Barba va veni la festivalul de la Sibiu pentru a treia oară. De data aceasta, cu o reprezentație susținută de cunoscuta Julia Varley a unui spectacol intitulat Ucigând timpul.
Faust și Facebook
Un Woyzeck sud-coreean după Georg Büchner pe ritmurile lui Astor Piazzolla își așteaptă spectatorii cu o variațiune puternică pe tema soldatului care-și pierde mințile într-o lume de care nu poate fugi. Spectacolul îi datorează aproape tot mișcării, studiate din mai multe perspective.
Între clasic și contemporan, între eroi mitologici și conflicte clasate de istorie, pe de o parte, și iconuri, fenomene și realități în mișcare, ca cele din societatea noastră, festivalul nu alege, ci unește, grație unei selecții eclectic, care reflect preocupări universal și contemporane, aplecându-se deopotriva asupra trecutului, prezentului și viitorului. De exemplu, Facebook, Twitter și „Primăvara arabă”, embleme ale lumii în care trăim, sunt fenomene dezbătute în creații scenice ca Înstrăinări, producție a Teatrului Național de la Bruxelles, care va avea două reprezentații. În aceeași sferă tematică, dar punând accentul pe dimensiunea etnică a identității și pe rolul pe care ea îl joacă în societatea prezentului se înscrie spectacolul polonez Între noi totul e bine, regizat de Grzegorz Jarzyna la TR Warszawa.
Dacă în cele mai recente ediții ale festivalului un punct de reper a fost Faust-ul lui Silviu Purcărete, montare de anvergură, care a cucerit Europa, anul acesta vine rândul Sibiului să găzduiască o altă variațiune pe aceeași temă, una cel puțin la fel de cunoscută și de importantă pentru teatrul contemporan. Celebrul Peter Stein a montat în 2000, special pentru Bienala de la Hanovra, Faust Fantasia, un fel de ars poetica pornind de la epopeea goetheeană. Istorisită de un narator și cântată de un pianist, scrierea și-a primit astfel o interpretare ce-i probează rezistența la trecerea timpului. Spectacolul lui Peter Stein, construit pe câteva mii de versuri, a călătorit prin Europa mai mult de un deceniu, iar acum se oprește și la Sibiu, oraș în care teatrul i-a arătat pe Mefisto, dar și pe Faust sub diverse chipuri. Peter Stein va susține și o conferință, împreună cu criticul de teatru George Banu.
Teatru corporal, teatru de stradă, clovnerii, stand-up comedy, demonstrații de actorie proiecții de film documentar, flamenco și multă fotografie, atât cât să împânzească orașul și să te facă să te oprești din drum, arătându-ți fie ce vezi în fiecare zi, fără să observi cu adevărat, fie ce nu vezi, dar poți descoperi intrând într-o sală de teatru, urmărind giumbușlucuri într-o piață sau concentrându-te pe improvizații actoricești profesioniste. De toate pentru toți, așadar, din pasiune, ambiție și crize se nasc evenimentele și se perpetuează în dulcele stil clasic al festivalului de cursă lungă. Marca lui? Dorința de mai bine. Teatru – singurătate, meșteșug, revoltă, astfel sună titlul unei cărți a lui Eugenio Barba și, parafrazâdu-l, am putea spune singularitate, meșteșug, revoltă despre un festival care are toate atributele alergătorului de cursă lungă, un festival la care spectacolul trebuie să continue.
Print
Show must go on! Bravo, Costică & boys!