“Silent Places” sau poezia imaginii!

silent_1_1875x676Pe lângă telefonul mobil și calculator, instrumente fără de care astăzi nu ne-am mai putea concepe existența, camera de filmat, la rândul ei una din funcțiunile acestor aparate, a intrat în viețile noastre transformându-ne pe fiecare în potențiali realizatori de film. Frenezia care a pus stăpânire pe noi în acest sens ne oferă nu doar senzația că ceva important am reușit să furăm timpului din curgerea sa implacabilă, ci și că prin ceea ce selectăm pentru a fi filmat, ne dă iluzia că realitatea ar putea fi manipulată. Drept urmare, spectatorul care alege să vizioneze un film, chiar și de dans și care are deja experiența  acestui exercițiu, caută să găsească ceva mai mult decât o simplă expunere/relatare.  Filmul înseamnă  o poveste spusă în imagini. În cazul filmului de dans, un domeniu care la rândul lui se subîmparte în mai multe categorii, coregrafia dezvoltă o relație intimă cu camera de filmat, fără a se înscrie în vreo ierarhie. Construcția discursului creator depinde de scriitura coregrafică, dar emoția este dată de ochiul camerei!

silent_2_825x530În România filmul de dans este o formă de artă relativ puțin exploatată, deși creațiile în această direcție sunt notabile. Reamintesc aici ”Peregrinatio” (1990), scenariul și coregrafia Sergiu Anghel, regia Doina Anastasiu, producător și realizator Silvia Ghiață (TVR); ciclul ”Anotimpuri” (1992), scenariul și coregrafia Sergiu Anghel, regia Doina Anastasiu, producător și realizator Silvia Ghiață (TVR), care a câştigat Marele Premiu şi Trofeul Măslinul de Aur la Festivalul Video-Art de la Bar-Muntenegru;  “Neliniște” (1995), după piesa “Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, scenariul și coregrafia Răzvan Mazilu, regia Dan Manoliu, producător și realizator Silvia Ghiață (TVR); “Singurătate în cinci” (1995), scenariul și coregrafia Liliana Iorgulescu, regia Dan Manoliu, producător și realizator Silvia Ghiață (TVR); “Întoarcerea în Paradis” (1997), scenariul și regia Gheorghe Preda, coregrafia Mihai Mihalcea, producător și realizator Silvia Ghiață (TVR); “Collective Identity” (2012), conceptul și coregrafia Sandra Mavhima, imaginea și producția Radu Aldea (Rollin Film For X și O Dance Project).

Drept urmare, lansarea filmului de scurt metraj “Silent Places”, în regia și coregrafia Simonei Deaconescu, avându-l pe Oleg Mutu ca director de imagine și pe Tibor Cari compozitor, a stărnit mult interes din partea celor care au umplut duminică seara sala Horia Bernea, din incinta Muzeului Țăranului Român.

silent_3_825x302Povestea celor cinci personaje se petrece într-un spațiu arid, ceea ce face ca mișcarea interpreților să se decupeze foarte bine, prin contrast. Situațiile pe care aceștia le parcurg: întâlnirea, afirmarea, confruntarea și deznodământul sunt sugestiv redate prin mișcările create de Simona Deaconescu. Însă, elementul care reușește să unească, într-o metaforă vizuală, coregrafia împreună cu imaginea creată de Oleg Mutu, este tocmai muzica lui Tibor Cari, o muzică care susține de la început firul “narativ” al poveștii spusă de camera de filmat.

Dansatorii: Alexandra Bălășoiu, Simona Deaconescu, Dragoș Istvan Roșu, Răzvan Stoian și Irina Ștefan prin prestația lor mărturisesc despre comuniunea artistică care s-a instaurat între ei, de când colaborează la realizarea proiectelor coregrafei Simona Deaconescu, și care le conferă o calitate subtilă mișcării, care se obține doar în timp.

Print

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.