Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, regizorul Silviu Purcărete…
Într-adevăr, teatrul este o artă destul de impură, destul de suspectă, care se face împreună cu oamenii. Acesta este și farmecul lui, căci tot timpul se află într-o stare de imperfecțiune și de impuritate. În această parabolă, este de ajuns ca un singur sătean să trișeze, pentru ca întregul edificiu să se prăbușească. Cam ăsta e sensul parabolei. Și al lucrului împreună la teatru. (…)
Arta teatrului începe în momentul în care se ridică o cortină și actorii joacă un spectacol. Acesta este un moment în care eu sunt mereu absent. În momentul în care am terminat repetiția la un spectacol nu mai suport să-l văd. Nu cred că sunt multe spectacole ale mele pe care să fi apucat să le văd de la început până la sfârșit. Pentru mine, teatrul este exclusiv perioada de repetiții. Partea esențială, întâlnirea dintre actor și public, îmi este absolut străină. Nici nu am fost vreodată actor, ca să știu cum este. (…)
Cam asta este, de fapt, meseria noastră, meseria unui regizor. Trebuie să creăm situații și imagini absolut concrete, acțiuni concrete, gesturi concrete. E o „materie materială“, totul este materie. Conceptele plutesc pe undeva, dar nu este de ajuns să plutească, dacă nu se exprimă într-un fel. Atunci, sigur că trebuie căutată o soluție în „materie”. Asta încerc să fac tot timpul, să găsesc soluția cea mai limpede și cea mai simplă, chiar și la lectura unui text. Când reușesc ceva, reușesc pentru că descifrez evidența textului, evidență care de cele mai multe ori pare ascunsă.
(Textul face parte din volumul „Convorbiri teatrale” de George Banu, aflat în curs de apariție în colecția Yorick a Editurii Nemira, în coproducție cu Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu)
Print