S-au strâns de-a lungul timpul definiții numeroase despre teatru și într-atât de diferite, cât să te convingi că teatrul se simte și se creează de fiecare dată altfel, că teatrul, chiar dacă vorbește despre fiecare dintre noi, se încadrează, totuși, la nivelul percepției individuale, în parametri diferiți. Pe 27 martie s-a vorbit încă și mai mult despre artă și teatru, cu rost și cu bucurie, cu gânduri frumoase și aduceri aminte. Pe 27 martie s-a sărbătorit în fiecare colț Ziua Internațională a Teatrului.
Discuții în jurul acestui subiect au fost și la ARCUB, în cadrul spectacolului Artists Talk, în regia Gianinei Cărbunariu, o producție ce descoase fir cu fir anecdotica teatrală și lasă ulterior întrebări deschise spectatorului, pe care, desigur, îl sfătuiește subtil să le completeze în timp, după ce lucrează un pic la modificarea propriei grile de valori. Spectacolul atacă (bine gândit) pe mai multe planuri – cât și cum trebuie să discutăm despre teatru ori despre artă în general, în ce contexte se nasc astăzi adevărul și frumosul, ce înseamnă impuls creator și cât de molipsitor poate fi acesta, dar și despre momentul în care apare granița dintre realitate și ficțiune. Artists Talk este un spectacol cu și despre artiști și creatori, despre realitățile lor și, totodată, ale spectatorilor, despre situația culturii atât aici, la noi, cât și dincolo de granițe. Somewhere in Europe…
Artists Talk, așa cum ni-l prezintă Geanina Cărbunariu prin conceptul regizoral propus, este un spectacol despre alte spectacole, despre cum le privim și le receptăm, despre lungile discuții de după vizionări și premiere, uneori atât de lipsite de sens, cu întrebări încărcate de un prea puternic iz filosofic și prea puțină concretețe. Ruxandra Maniu, Ilinca Manolache, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță și Bogdan Zamfir sunt pe rând actori, moderatori, spectatori, în încercarea de a recrea atmosfera festivalieră și tipurile de discursuri artistice promovate în cadrul unor asemenea evenimente. Fiecare actor din distribuție are un farmec aparte, pe care știe în acest context cât și cum să îl dozeze, astfel încât să desprindă fiecare subtext al spectacolului și să îl ofere spectatorilor. E joc curat, e comedie, e ironie amară în interpretările lor, grijă pentru ce va fi în plan cultural și gând despre cât de departe poate ajunge arta. Rămâne aici sau dincolo de granițe? Spațiile sunt inventiv delimitate de scenografa germană Dorothee Curio și completată de intervenția lui Mihai Păcurar, la nivel vizual, astfel încât scena să devină pe de o parte un cadru similar celor destinate emisiunilor televizate, cu decorurilor cât mai încărcate, paiete și lumini puternice, iar pe de altă parte să sugereze cât mai pregnant noțiunea de transparență. Multiculturalismul, în schimb, rezultă atât din prezentarea unor povești ale diferitor artiști europeni și din opțiunea de a le prezenta în limba română, engleză și franceză, dar se simte și din muzica semnată de Bobo Burlăcianu, ce inserează motive culturale specifice.
Cele șase scene ale spectacolului sunt fie inspirate din discuțiile cu publicul la care cei din echipă au asistat de-a lungul timpului atât în țară, cât și în străinătate, fie sunt recreate pe baza unor interviuri ori declarații, toate mizând pe ideea de a reda cât mai concret felul în care un artist alege să devină sau nu (i)responsabil, atât față de sine, cât și față de ceilalți. Tipurile de discurs devin convenționale, etica și estetica structurându-se acum ca două valențe ușor contradictorii. Privit cu umor, aciditate, ochi critic și analitic, universul teatral și cultural, așa cum ne este el prezentat în Artists Talk demonstrează că uneori ne luăm cu mult prea în serios – că tindem să devenim artiști, chiar și atunci când nu suntem, că avem așteptări mult prea mari, că știm sau nu ce înseamnă cu adevărat curentele artistice. Că de cele mai multe ori simțim nevoia să încărcăm în cuvinte fie prea vagi, fie plurivalente tot ceea ce facem și declarăm, prefabricând astfel întreaga realitate. Ori, arta se compune, de fapt, din lucruri mici, simple. Sau din esențe tari, după caz.
Artists Talk nu este altceva decât radiografia realității culturale pe care fiecare în parte o conturează, fie el actor, regizor, scenograf, visual artist sau spectator. Responsabilitățile sunt, de fapt, împărțite în mod egal, însă este necesar un minimum de luciditate și de cooperare, astfel încât să transpară și ideea de uniformitate și totodată echilibru în raportul cere-ofertă culturală. Mediatizarea unor valori neșlefuite și promovarea unor pseudo-adevăruri provin tot din lipsa de responsabilizare socială și educațională, din nepăsare sau, din contră, dintr-o voință nocivă. Ce mai înseamnă în ziua de astăzi conceptul de artă pentru artă când noi suntem cu mult prea grăbiți și nici nu facem prea multe mofturi? Realitatea spune că ne putem mulțumi și cu (mai) puțin. Păcat însă că nu conștientizăm că tocmai contextele sociale, cu toate componentele lor, facilitează și încurajează și apariția formelor de exprimare artistică. Nu degeaba acest spectacol discută mult și despre problema refugiaților, a imigranților, a dezastrelor naturale – subiecte extrem de controversate, dar care, iată, au reprezentat totodată în ultima vreme material bun de lucru și inspirație pentru realizarea unor tipuri diferite de producții artistice. Cât din informațiile reale sunt păstrate și integrate în componența lor și cât manipulate, rămâne de văzut… Oricum, arta se poate face oriunde: în teatre, cinematografe, galerii de artă sau în comunitatea locală, cu finanțări proprii sau cu sprijinul autorităților locale, cu bun gust sau fără, cu amprenta unor autori mai mult sau mai puțin școliți sau recunoscuți aici, sau peste hotare.
Care sunt instrumentele artistice cu care merită să promovăm într-adevăr arta contemporană nu pare să ne fie prea clar. Lista cuvintelor elevate și abracadabrante, cosmopolitismul sau binomul conservatorism-ultranaționalism par să salveze artistul de fiecare dată în discuțiile publice. Aparența și nu esența se pare că primează și doar pe alocuri viceversa.
ARCUB
„Artists talk” – un spectacol de Gianina Cărbunariu
Cu: Ruxandra Maniu, Ilinca Manolache, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Bogdan Zamfir
Scenografia: Dorothee Curio
Video: Mihai Păcurar
Muzica: Bobo Burlăcianu
Print