singur
prin vârtejul de gesturi
pe care mi le tot adresați din spatele geamului gros care ne separă
plutesc
în toate gândurile voastre secrete
care invadează piața și străzile
care bântuie ale voastre zile și ale mele nopți
aud muzica atâtor fanfare de odinioară
răsunând în timpanele devenite tobă și tamtam
supraviețuiesc
în ciuda mișcărilor inutile
care tulbură apele
unde
mă zbat