Lehămețit de tot, aş vrea să mor:
Să nu mai văd netrebnici îmbuibaţi,
Pe cei cinstiţi, în cerşetori schimbaţi,
Credinţa, marfă ieftină-n obor,
Fecioara pură – scoasă la mezat,
Onoarea – aur fals, înşelător,
Cel drept, de forţa strâmbă-nfrânt uşor
Desăvârşirea luată drept păcat,
Frumosul – sugrumat de-un zbir mârşav,
Cuminţii – bănuiţi de nebunie,
Curatul adevăr – numit prostie,
Şi Binele – dat Răului ca sclav…
De toate scap, de fac ultimul pas,
Dar, dacă mor, iubirea-mi cui o las?
Traducere de George Pruteanu
Print