În rubrica „Teatrul în cioburi de memorie” veți descoperi fotografii cu mari actori și mari regizori, împreună cu o scurtă poveste. Astăzi, spectacolul „Iluzia comică” de Pierre Corneille, regizat de Alexandru Darie la Teatrul de Comedie din București.
Una dintre montările noi care intrau în stagiunea 1998-1999 în repertoriul Teatrului de Comedie din centrul vechi al capitalei era și creația după Corneille a regizorului Alexandru Darie, spectacol important în cariera sa.
Câștigător în anul 2000 al Premiului UNITER pentru cel mai bun spectacol al stagiunii (distincție pentru care mai fuseseră nominalizate producțiile „O noapte furtunoasă”, în regia lui Mihai Măniuțiu, de la Odeon, și „Slugă la doi stăpâni”, în regia lui Vlad Mugur, de la Naționalul din Craiova), spectacolul s-a remarcat prin rafinamentul viziunii regizorale și prin arta nuanței, menționate de toți cronicarii momentului. Ironia și parodia se construiau modern pe baza unei scrieri montate la momentul respectiv în premieră în România, arta actorului fiind solicitată intens într-un discurs scenic admirabil, în care se deghiza o pledoarie pentru teatru.
În scenografia Mariei Miu și pe muzica compusă de Adrian Enescu, spectatorii i-au văzut pe scenă pe George Ivașcu, Marian Râlea, Tudor Chirilă, Florin Anton, Ion Chelaru, Delia Nartea,
Dorina Chiriac, Șerban Cellea, Dan Aștilean, Alexandru Pop și Laura Creț.
Spiritul celebrului regizor Giorgio Strehler, la al cărui Piccolo Teatro de la Milano se jucase deja o montare a lui Alexandru Darie, ajungea pe această cale subtilă și la spectatorul din România, „Iluzia comică” înscriindu-se în idealul teatrului de artă profesat de creatorul italian și provocând publicul la o poveste cu tâlc, în care semnificațiile se elucidează nu fără mister, stările de spirit se amestecă, iar emoțiile nu periclitează exercițiul intelectual.
Print