Știrile despre cunoscutul regizor care și-a anunțat retragerea în urmă cu câțiva ani, când a renunțat la poziția de director al celebrului teatru parizian Bouffes du Nord, nu mai fac ocolul Internetului. Asta, în ciuda faptului că artistul considerat cel mai important regizor de teatru din a doua jumătate a secolului XX nu și-a încheiat socotelile cu lumea artistică o dată pentru totdeauna și, de asemenea, în ciuda faptului că se număra, până de curând, printre artiștii cei mai urmăriți de mass-media. În pofida vârstei înaintate și a sănătății precare, Peter Brook continuă să lucreze. În felul lui, neconvențional, imprevizibil și fără să-și înbrace faptele în discursuri de promovare.
Mai întâi, a făcut o montare după „Flautul fermecat“, opera lui Mozart, apoi și-a refăcut un spectacol mai vechi, „Costumul“, cu muzică live, producție ce se joacă în continuare, și tot în 2010 a mai inițiat sau consimțit (nu se știe exact cine a venit cu ideea și cât de mari au fost rezervele lui Brook) la un gest recuperator deloc lipsit de importanță, un gest care le aduce aminte admiratorilor lui că a fost o vreme când a făcut și film, de diverse feluri, și că nu doar „Mahabharata“ este creația ce-l va reprezenta în dicționare și enciclopedii la subcapitolul „activitate cinematografică“.
În căutarea filmului pierdut
În 1967 Peter Brook a regizat un film intitulat „Tell Me Lies“/ „Spune-mi minciuni“ pornind „US“, o piesă ce protesta față de războiul din Vietman, pe care o pusese în scenă la Royal Shakespeare Company în 1966. După câteva proiecții de la începutul anului 1968, filmului i s-a pierdut urma.
O copie a lui a ajuns la public abia în toamna lui 2012, după ce pelicula a fost restaurată de o companie specializată. Ea a fost creată după o copie pe care Peter Brook a descoperit-o în arhiva personală în 2010, când a hotărât că e o creație ce merită recuperată. Producția a fost filmată la Londra în 1967 și lansată în 1968, când războiul din Vietman încingea spiritele. Pe jumătate film artistic, pe jumătate documentar, așa cum îl consideră autorul lui, „Tell Me Lies“ a fost o reacție la o mișcare pacifistă și o ocazie de a cerceta opiniile contemporanilor despre război și violență. Anul trecut i s-a decernat Premiul Louis Buňuel la Festivalul de Film de la Veneția, apoi a ajuns la La MoMA, care i-a dedicat un eveniment în prezența regizorului și a câtorva membri ai distribuției, apoi a rulat în cinematografele din Franța și distribuirea internațională merge mai departe, dar în România nu știu să fi ajuns.
„Imaginile Vietnemului în flăcări au șocat grupulețul nostru de la Royal Shakespeare Company. Ce să facem? Răspunsul era evident. Aveam la dispoziție o trupă de actori. Era suficient – Vietnamul era o temă pe care o puteam duce direct acasă și etala în fața unui public obișnuit, în loc să-i oferim un spectacol de duzină după ˂Comedia erorilor˃“, a povestit regizorul. Într-un interviu publicat în cotidianul „Le Nouvel Observateur“ toamna trecută, Peter Brook a explicat: „N-am făcut niciodată teatru sau film politic în sensul brechtian al cuvântului. Arta angajată din anii 1960 dădea lecții despre Bine și Rău. Și da, împreună cu actorii de la Royal Shakespeare Company, am arătat nevoia stringentă de a vorbi despre războiul din Vietnam, scopul nostru fiind să deschidem o discuție despre ideile primite de-a gata“.
Recuperarea acestei cercetări cinematografice i se datorează laboratorului Tehnicolor din Los Angeles, care are în palmares și alte restituiri de referință, printre care pelicula color „Le Voyage dans la Lune“ a lui Méliès. Peter Brook a supravegheat îndeaproape operațiunea, care s-a concertizat și într-un volum de interviuri.
Fundația care a realizat restaurarea a hotărât ca lansarea filmului să fie însoțită de lansarea cărții „Peter Brook and Vietnam: Tell Me Lies“/ „Peter Brook și Vietnamnul: Spune-mi Minciuni“. „Odată cu acest film am descoperit o mulțime de comori în discuțiile noastre cu regizorul și cu echipa care a lucrat la film. Și aceste comori vrem să i le împărtășim publicului prin intermediului volumului pe care-l publicăm“, spunea Gilles Duval, director al Groupama Gan Foundation.