Joi, 6 iulie, a început în Orașul Papilor a 71-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Avignon. O schimbare vizibilă, de natură extraartistică, sunt măsurile de securitate luate special pentru cele trei săptămâni în care mii de artiști și de spectatori vin în orașul francez.
În epoca atacurilor teroriste, Orașul Papilor, într-un fel simbol al deschiderii prin programele și ideile promovate în istoria renumitului festival, se apără. Anul acesta securitatea este o prioritate reală pentru organizatori, ceea ce poate constata oricine ajunge zilele acestea într-o sală de spectacol ori într-un spațiu de joc neconvențional unde are loc o manifestare inclusă în festival. Acolo se fac „filtre”, iar spectatorii nu au voie să intre cu geantă mare, cu rucsacul în spate ori cu o sticlă de apă mare. Accesul în anumite locuri din oraș este interzis, chiar și pe anumite străzi prietonale, cum e Rue de la République.
În primele zile, cum s-a întâmplat de multe ori, spectatorii nu s-au înghesuit, dar nici nu au lipsit. Îmbulzeala și cozile impresionante, experiența a arătat-o, urmează de obicei după 14 iulie. Din câte se pare, deschiderea oficială a fost de bun augur și nu întâmplător a trimis direct la altă lume decât aceea în care se zbat Franța și Europa. Așteptata „Antigona”, montată de japonezul Satoshi Miyagiet, a fost pe placul publicului, încântat de frumusețea și de precizia unei opere scenice construite pe un cod estetic care încă are putere de seducție asupra străinului. Iar seducția a funcționat, susține cotidianul „Le Figaro”, încă din prima seară, conturând o atmosferă promițătoare.
„Vom avea tot”…
Așa se traduce titlul așteptatului experiment teatral conceput de Christiane Taubira, invitat special al ediției din 2017. Primul episod a avut loc sâmbătă, în a doua zi de festival.
Foileton în aer liber, construit pornind de la mari texte politice, oferite publicului într-o lectură în mod clar necesară, „On aura tout” cuprinde 14 episoade care se vor desfășura până în 23 iulie. Poeme pline de furie revoluționară, secvențe confesive alături de texte extrase din legi și decrete se vor auzi în forță la Avignon și vor vorbi despre femei, muncă, democrație, „refugiații care ne seamănă”, suferință și moarte. Șaptezeci de profesioniști și de amatori, printre care multe actrițe în devenire, sunt implicați în acest spectacol regizat de Anne-Laure Liégeois, care a reușit să creeze, susține Christiane Taubirat, „o alchimie incredibilă”, în care se topesc fragmente din Platon, Virginia Woolf, Toni Morrison sau Pablo Neruda, precum și din versurile Africii de azi.
Teatrul în anul 2018, cu Tiego Rodrigues
Cristina Vidal, eroina din „Sopro” spectacolul portughezului Tiego Rodrigues, este sufleur. Iar în anul 2080, când are loc povestea, teatrul e o ruină. Acest exercițiu de imaginație și de admirație față de o artă în continuă căutare și permanentă redefinire s-a născut, aflăm încă de la început, dintr-un gest de iubire.
La Teatro Nacional Dona Maria, pe care îl conduce din 2010, Rodrigues a cunoscut-o pe această „stafie” și, după zeci de ani petrecuți în teatru, a convins-o să urce pe scenă pentru prima dată în acest spectacol, unde să-și joacă rolul de mesager.
Alegând formula mise-en-abîme, regizorul a creat un spectacol, un moment de grație pentru Avignon, cum anunța „Le Monde”, în primul rând al memoriei, profund emoționant, care va avea reprezentații în festival până în 16 iulie. Cum va fi teatrul atunci când cei care-l fac acum nu vor mai fi?– iată însă întrebarea principală pe care o pune acest experiment propus publicului încă din primele zile, pretext pentru o îndelungă meditație.
Africa, unde ești?
Revolta tinereții, tinerețea aceea indispensabilă despre care vorbea Olivier Py, directorul festivalului, chiar la deschidere, reprezintă și centrul artei profesate de dansatorul și coregraful Serge Aimé Coulibaly, așteptat la Avignon anul acesta.
Dacă ediția din 2017 stă sub semnul identității feminne și al Africii de azi, artistul a ales un spectacol de dans ritmat despre gândirea lui Fela Kuti. Din Burkina Faso în Europa, la Avignon, creația sa parcurge un drum impresionant și pune întrebări despre speranțele tinerilor revoltați, mai ales ale celor din Africa.
Considerat unul dintre cei mai interesanți artiști invitați să participe anul acesta la festival, Serge Aimé Coulibaly s-a format în trupa Feeren ca dansator. A devenit coregraf repede și a folosit numeroase ocazii artistice pentru a-și exprima atitudinea critică la adresa Africii de azi, dar și la adresa Occidentului. Spectacolul lui se va juca la Avignon între 19 și 25 iulie.
Astfel de artiști, explica directorul festivalului, combină lupta politică și lupta artistică, apelând la o moștenire culturală în relație cu voința unui continent care nu încetează să spere într-un viitor mai bun și care, iată, este privit acum prin prisma artiștilor săi.
Unde este marele text din Africa? s-a vociferat la deschiderea festivalului. Întrebat de ce de pe continentul negru nu a adus un asemenea spectacol, Olivier Py a răspuns că a mizat pe… dans și muzică, dimensiuni importante ale artei africane. Așa cum a susținut și că a mizat pe o puternică dimensiune internațională a ediției de anul acesta, când i s-a reproșat prezența unui număr prea mare de spectacole străine.
Foto: RFI
Print