Cădeau bufniţele argintii ca nişte stele pe câmp,
sălbatice şi gâtuite de alice.
Le culegeam de prin buruieni şi desişuri,
potrivindu-mi-le pe la şolduri şi brânci.
Şi cum nu erau atinse decât de o moarte vagă şi albă,
începuseră să bată aprig din aripi, din inimi şi din idealuri,
iar eu simţeam că mi se surpă ţărâna sub picioare,
că zbor de-a binelea,
că însuşi miezul cerului e pe-aici, pe-aproape.
De aterizat, n-am putut ateriza decât
după ce rupsesem,
cum ai culege ciuperci şi pere zemoase toamna,
gâtul celor patruzeci de păsări de vis şi omăt.
Cădeau stele ca nişte bufniţe pe câmp, sălbatice
şi gâtuite de alice.
Print