„Ce este teatrul dacă nu o eternă căutare a perfecţiunii, a armoniei într-o lume a haosului? Ce este căutarea perfecţiunii dacă nu o eternă rătăcire în lumea idealurilor despre lume?” – sunt întrebări pe care, provocat de romanul omonim al lui Şalom Alehem, şi le pune şi ni le propune regizorul Andrei Munteanu.
Sâmbătă, 12 ianuarie, o dată înscrisă în istoria teatrului din România: Stele rătăcitoare este spectacolul a cărui premieră marchează aniversarea celor 65 de ani de la înfiinţarea Teatrului Evreiesc de Stat. Dramatizarea după Şalom Alehem îi aprţine lui Andrei Munteanu care aduce toţi actorii pe scenă. Povestea celor doi tineri evrei din Basarabia, Leibl (Veaceslav Grosu) şi Reizl (Alexandra Fasolă), care, fascinaţi de teatru, pleacă în lumea largă împreună cu o trupă ambulantă este exemplară. Este o „călătorie în spaţiu şi timp” sau un demers iniţiatic în artele spectacolului, construit pe orizontală, expozitiv, pentru ca spectatorul să se simtă cât mai confortabil şi cât mai aproape de întâmplările cu cânt, dans şi haz ale începuturilor teatrului de limbă idiş care va cuceri, datorită curajului şi talentului unor artişti ca Leibl şi Reizl, întreaga lume. Foarte frumoasă muzica şi, de remarcat, felul în care regizorul a reuşit să insereze notele româneşti şi pe cele ruseşti în acest spectacol profund evreiesc: „Am încercat” – mai spune Andrei Munteanu – „să construiesc un spectacol impregnat de umorul marelui autor, dar şi de dramatismul destinului actoricesc”. Înainte de toate, Stele rătăcitoare vorbeşte despre destinul artistului pentru care, de cele mai multe ori, preţul succesului este renunţarea la sine. Decorul lui Puiu Antemir este sobru şi funcţional, are parfum de epocă şi este susţinut de un light design complementar.
Sâmbătă la Teatrul Evreiesc de Stat a fost o seară de bucurie şi de aplauze. Nu a fost aniversat doar teatrul, ci şi doi dintre actorii care i-au adus renume: Leonie Waldman Eliad şi Rudy Rosenfeld care împlinesc 63 şi, respectiv, 57 de ani de prezenţă neîntreruptă pe scenă. La mulţi ani!
Print
O cronica minunata intr-un moment deosebit pentru TES: 65 de ani de la infiintarea acestui teatru de limba idis. Totusi, daca tinem seama ca ne aflam in anul 2013, ar insemna ca acest teatru a venit pe lume in anul 1948. Adica e vorba de teatrul infiintat in primii ani regimului comunist. Poate nu ar strica sa ne amintim ca primul teatrul de limba idis din Romania s-a nascut pe vremea cand ministrul Culturii era marele poet Radu Gyr.
In timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară?. Teatrul Baraseum a jucat doar in limba romana, orice reprezentatie in limba idis fiind stric interzisa. Radu Gyr nu are nici o legatura cu TES- teatru de expresie idis, fondat in 1948.
Oricum ati privi lucrurile, TES a fost infiintat de autoritatile de ocupatie comuniste, la fel de “democratice” ca si regimul Antonescu. Cenzura a fost la ea acasa si in anii postbelici. La Teatrul Baraseum s-a jucat doar in limba romana, dar e vorba de autori care au scris in idis si au fost tradusi, printre care si Salom Alehem. Pentru acele vremuri nu a fost deloc putin lucru. Va rog sa tineti seama si de faptul ca in Romania a existat un regim autoritar pana in decembrie 1989, vinovat de maltratarea culturii si de mentinerea unui drastic sistem de cenzura. Putin echilibru in opiniile exprimate nu dauneaza nimanui.