1
Nu mă mai nasc. Încerc
altfel.
2
Uite, plouă. Azi a tunat şi a fulgerat,
vine vara, lasă, scrie despre asta.
După o iarnă atât de lungă, semne
de vară. Vom avea primăvară anul
acesta? Timpul mai e din săptămâni
şi din luni.
3
Sînt scriitor – poate. Sînt scriitorul cuvintelor de acum – nici
asta nu-i sigur.
4
Mai curând un tufiş decât un luminiş.
Vreau să conduc alaiul până aici,
unde-i clipa. Unde clipa se face mică
şi nu mai sperie pe nimeni. Vreau să arăt
o mască cu faţa în pământ,
ne putem ascunde în ea fără să
ne ascundem de nimeni.
Aici, unde locul e strâmt, vom încăpea
cu toţii mai curând. Aici, dar nu încă aici,
mai e drum, o secundă, unde locul e mic,
ne vom strecura trupurile în suflet, începând
cu mâinile palide (între cămaşă şi piele) – şi
pe-aci ţi-e drumul!
5
Propoziţii rapide – îţi răspund repede ca
să îmi răspunzi cât mai repede.
Treacă vorba.
Îţi răspund ca să te pot asculta.
Zi, zi.
6
Chipul îţi zboară în altă parte a corpului.
Suntem aici ca să ne vedem.
Înverzeşti, luceşti, te-aşterni prafului, sari
acolo unde altădată ridicai din sprâncene,
acolo unde altădată arcuiai buzele.
Acolo unde acum ridici din sprâncene
şi arcuieşti buzele,
cineva te-ntreabă dacă nu cumva
exagerezi, dacă nu cumva ai înnebunit,
tu nu ştii că undeva – aici – înverzeşti, sari,
luceşti, te-aşterni prafului – eu ştiu şi îţi
spun: sari, înverzeşti, te-aşterni prafului,
luceşti
şi ridici din sprâncene.
De-aceea şi sânt aici: să văd, să îţi spun.
7
Întoarce obrazul. Atacă. Întoarce-te cu obrazul.
Hai, dă. Dă, mă.
8
Te scoli în zori să îngropi urmele nopţii.
Aştepţi ziua ca să vezi ce rămâne din noapte.
Din noapte rămâne ziua, şi se vede.
9
Dorinţele mi s-au spulberat, nu au trecut –
ar fi fost bine.
Se împlinesc cine ştie pe unde, departe de văzul
lumii, neîncetând să se mire, şi ele, şi lumea,
şi faptele care între timp au devenit
şi se simt/se ştiu atât de străine,
căzute parcă din cer, de aici,
de aproape.
10
Lasă scrisul, ţi-am zis, dă foaia la o parte,
ia ziua de pe noapte, şterge noaptea din zi.
Vrei doar să vezi, să se vadă.
Lasă să se arate.
11
Decât să se înţeleagă greşit
mai bine să nu se înţeleagă nimic.
Dar tu totdeauna vei înţelege
şi vei spune ce-ai înţeles.
Decât să nu ştiu ce spun
mai bine să nu ştiu să spun.
Print