Ce se întâmplă dacă te împuști în vis și sângerezi în realitate? Cum pot determina evenimentele dintr-o altă lume existența ta concretă? În „Visul unei nopți de vară” regizat de georgianul David Doiashvili, la Teatrul Național din Budapesta Oberon/Theseus se sinucide după o scenă în care joacă ruleta rusească cu Fundulea. Pentru cititorul familiarizat cu textul sau pentru spectatorul care a văzut mai multe montări ale acestei piese, finalul poate fi considerat o cheie care să deschidă, sau nu, uși. În piesa lui Shakespeare, după povestea din pădurea vrăjită, doar Demetrius nu revine la starea inițială. El rămâne sub efectul poțiunii magice, adică îndrăgostit de Helena. De aici până la sinucidere e un drum lung pe care, din păcate, spectacolul lui Doiashvili nu-l parcurge în nicio direcție.
Cele două lumi, cea din Atena și cea magică din pădurea luminată de luna plină, nu funcționează una în raport cu cealaltă. Zânele au fost excluse din spectacol, la fel și prințul exotic, motivul conflictului dintre Oberon și Titania, pădurea din piesă e complet inexistentă, tot contextul magic a fost eliminat și înlocuit cu rotiri ironice din baghetă și video-proiecții. Spiridușul neastâmpărat, personajul cheie al acestui univers care irupe la miezul nopții și-a îmbrăcat costumul de valet, a pus stăpânire pe microfon și are tulburări de personalitate, să fie Robin sau Batman? Nu are energie, nici umor, nici nu încurcă ițele, cu alte cuvinte, îi lipșește orice caracteristică și calitate de a fi Puck. Fractura dintre cele două lumi nu se datorează actorilor, ci viziunii regizorale care nu reușește să creeze punți de legătură, necesare mai ales spectatorului.
Scenografia e imaginată sub forma unui decor minimalist și multifuncțional total surprinzător pentru această piesă. Un paravan se descompune și recompune ca un puzzle, e pat, un „sistem” de uși deschise și închise, totul pe verticală, într-o cromatică întunecată pe care se proiectează o lumină puternică, artificială sau posibile fulgere, căci nu e o noapte liniștită de vară, ci una furtunoasă. Mijloacele scenografice le permit îndrăgostiților să se joace de-a v-ați ascunselea, să-și deseneze forma trupului cu cretă, să facă schimb de roluri, să se atragă și să se respingă. Când paravanul magic se închide în cochilia sa, din senin, apare un pian în mijlocul scenei pe care Hermia e violată de Demetrius, iar orgasmul e mimat prin note discordante. Femeia abuzată și statutul ei în societate sunt „pastile” problematice aruncate ici colo, dar impactul lor nu este amplificat și susținut de logica și structura intrinsecă a spectacolului.
Scena meșterilor, a actorilor ocazionali își pierde sensul și farmecul din moment ce deja a fost sugerată ideea de teatru în teatru prin învestirea lui Puck cu funcția unui așa-zis maestru de ceremonii. Fundulea e vedeta trupei, dinaintea lui se întinde covorul roșu, video-proiecțiile ajută la crearea zidului, răcnetul leului se aude în boxe, iar toată învălmășeala se sfârșește cu o ruletă rusească. Fundulea își pune pistolul la tâmplă în repetate rânduri, dar e salvat de noroc, șansă, soartă. Oberon, însă, moare. Actorii nu par să mai revină la personajele lor inițiale. Cele două lumi, a visului și a realității, s-au confundat și au devenit una singură, chiar dacă niciodată nu au fost delimitate.
Nu mai înțelegi din care univers a „țâșnit” sângele, și nici teatru á la Pirandello nu pare a fi. Dar dincolo de aceste elemente, spectacolul a fost marcat de un hit, melodia „Formidable” a lui Stromae. Fiecare moment în care Titania îl „reînvie” pe Fundulea e ilustrat de acest cântec care doar accentuează obsesia de a prezenta un „Visul unei nopți de vară” cât mai contemporan, cât mai actualizat în raport cu secolul al XXI-lea atât din punct de vedere social, cât și muzical… Shakespeare, contemporanul nostru, cum l-a numit Jan Kott, e greu de adus în zilele noastre, mai ales din punct de vedere estetic. Experiența acestei montări e mai mult decât stranie, căci David Doiashvili a montat acest text inclusiv la Royal National Theatre din Londra. Oare la englezi cum a fost? Tot „Formidable”?
Teatrul Naţional din Budapesta şi Teatrul de Cetate din Gyula
„Visul unei nopți de vară” de W. Shakespeare, după traducerea în lb. maghiară de János Arany şi Ádám Nádasdy
Regia: David Doiashvili
Distribuție:
Theseus/Oberon: Ottó Lajos Horváth
Hippolyta/Titania: Eszter Nagy-Kálózy
Puck/ Philostrat: Dénes Farkas
Egeu: László Tóth
Lysandru: Tibor Fehér
Demetrius: Bence Mátyássy
Hermia: Kamilla Fátyol
Helena: Kátya Tompos
Gutuie: Gábor Reviczky
Blîndu/ Leul: Attila Kristán
Jurubiţă: József Szarvas
Flaut/Thisbe: Ádám Schnell
Botişor: József Varga
Subţirelu/Luna: József RáczDramaturgia: András Kozma
Scenografia: David Doiashvili
Costume: Róza Bánki
Print