Șușele dăunează grav sănătății

yorick-5-aniSe înmulțesc ca ciupercile după ploaie, cum spune românul. După ce și-au găsit spații private care să le găzduiască, au pătruns și în teatrele de stat – inclusiv la elitistul Teatrul Bulandra. Sunt în din ce în ce mai multe locuri – și la Palatul Copiilor, care le găzduiește de mult, dar și la Muzeul Țăranului Român, de exemplu, sau în diverse cluburi. Nu se mulțumesc cu Sala Palatului, cu o capacitate care poate aduce venituri considerabile sau cu cinematograful de la Mall Băneasa, ci vor în teatrele cu buget de stat. Au afișe colorate, prost făcute, lipite în stațiile de metrou și pe diverși stâlpi, mai nou au și reclame pe unele canale de televiziune private, cu texte bombastice ce folosec numele vedetei de post de momeală.

Și se pare că momeala are succes. Așa-zisele „proiecte comerciale“ se dezvoltă cu spor pe terenul fertil al societății românești și al oamenilor ei, care – se tot spune mecanic, fără discernământ și fără nuanțe – vor să se deconecteze. Ca atare, să li se dea comedie, că oricum „înghit orice“. Iată convingerea inițiatorilor de șușe, interesați să ofere distracție, nu cultură contra cost. Dar să-i convingă pe consumatori că e cultură!

Primăvara șușelor se apropie și ne-a pregătit o oferă mare, scriam într-un editorial anul trecut pe vremea asta. A venit acum altă primăvară și șușele merg mai departe, într-o țară liberă. Se ițesc de peste tot și se lățesc pe mulți stâlpi din București. N-ar fi nicio problemă, dacă lipsa lor de calitate n-ar dăuna grav sănătății spectatorului. Sau poate că pentru inițiatorii acestor „proiecte comerciale“ și participanții la ele spectatorul este doar un consumator. Iar consumatorul trebuie să primească, în schimbul unei sume de bani, un produs.

Produsul oferit este însă unul otrăvit – comedie bulevardieră groasă, în care și actorii buni joacă prost. Cam atât. Ea dăunează grav sănătății publicului pentru că îi oferă exact ce-i oferă cananelele comerciale de televiziune, dar în alt „format“. Mai rău, spectatorilor tineri, care nu prea au călcat pe la teatru și vor să-l descopere, ea la poate crea impresia că ăsta este teatrul. Acesta este pericolul cel mai mare: pervertirea gustului în formare și „educarea“ împotriva valorii.

Actorii din diverse generații se plâng adesea că ne-au invadat șușele. O știu cu toții – și cei care nu joacă în așa ceva, și cei care o fac. Există destui actori buni care joacă în șușe. Pot înțelege compromisul menit să aducă un câștig. Nu pot înțelege însă de ce joacă prost. Merg pe ideea „e șușă, deci joc prost“? Dacă e șușă, nu pot juca la nivelul la care joacă în mod normal, în limitele permise de context, se înțelege?

Iresponsabilitatea managerilor de astfel de proiecte și a artiștilor participanți – în speță actori și regizori – este aspectul cel mai nociv al fenomenului pe care-l critică toți din breaslă deja de câțiva ani. Fără îndoială rod otrăvit al prejudecății, al convingerii unilaterale și profund eronate că publicul larg își dorește să se distreze la ceva ușurel, care să nu-i deranjeze creierul obosit de atâta stres cotidian, șușa face victime în rândul potențialilor spectatori. Născută și dintr-un dispreț neconștientizat față de acest public, șușa este inamicul educației prin teatru, sintagma care tot reapare, în ultimii ani, în discursul public al creatorilor de teatru. Comoditate și inconștiență, desigur. Din păcate, însoțite de o anormală lipsă a respectului de sine și, mai mult, a respectului față de propria profesie. Șușele dăunează grav sănătății spectatorului, dar și a celor care le fac.

Print

9 Comentarii

  1. Ioana 17/03/2015
  2. marcel 19/03/2015
  3. Niki Vranceanu 21/03/2015
  4. Petrica 21/03/2015
  5. Catalina 21/03/2015
  6. Mitru 21/03/2015
  7. Serban 22/03/2015
  8. Mirela B. 29/03/2015
  9. Doina 30/03/2015

Adaugă un comentariu

Adresa dumneavoastră de e-mail nu va fi făcută în niciun fel publică fără acordul sau cererea dumneavoastră explicită.