După teatrul „sub nor”, adică deja celebrul Festival Undercloud, care e sinonim de ani buni cu sfârșitul verii și începutul toamnei, Bucureștiul are din acest an încă un festival de teatru independent, de data asta „teatru sub lună”, organizat timp de patru weekend-uri, în luna iulie, de teatrul InDArt. Locul? Minunatul spațiu de pe Carol 53, unde în urmă cu câțiva ani am văzut senzaționalul spectacol „Nostalgia 53” al Cristei Bilciu. Clădirea aceea veche, abandonată, care acum ceva ani colcăia de șobolani, în curtea căreia creșteau bălării, iar înăuntru, bine ascunse, zăceau nevăzute bijuterii de arhitectură. Între timp a fost recuperată și acolo se întâmplă tot felul de evenimente culturale. Merită să faceți un drum pe Bulevardul Carol, între Armenească și Moșilor, ca să descoperiți un spațiu cu o energie specială, un spațiu care mustește de mister.
Din festivalul „teatru sub lună”, am ales premiera „RED” din seara de 19 iulie. Când am ajuns, aproape la ora 9 seara, că asta e ora la care sunt programate spectacolele, curtea era plină deja. În casă, o expoziție de desene și fotografie. Așezate în contextul spațiului respectiv și în lumina aparte din interiorul clădirii, devenite un fel de simbol al culturii urbane în urma scurtei istorii din ultimii trei ani, de când un grup de „frumoși nebuni” au curățat-o de tonele de gunoaie și au readus-o al viață, fotografiile din interior au o altă aură. O scurtă vizită în casă te introduce în stare și în atmosferă. Scara într-un colț, reflexiile unei oglinzi într-altul, o sobiță veche, tavanul ca o bijuterie, iar de undeva, de la o fereastră, printre zăbrele metalice se vede curtea cu scena amenajată în spate. În caz de vreme nefavorabilă, organizatorii aveau pregătită casa pentru spectacol. Și aproape am regretat că nu s-a întâmplat să plouă, pentru că gălăgia din curte nu s-a oprit nicio clipă cât a durat spectacolul și pentru că, sunt sigură, un spațiu ceva mai mic ar fi avantajat montarea și pe cei doi actori, Cătălin Stelian și Alin Brancu.
Deși era o seară toridă, toate băncile de lemn din curte erau pline. Concluzia? Teatrul independent are mulți fani chiar în miez de vară, într-un spațiu neconvențional, cu un bilet care costă 20 de lei. Iar textul ales de regizorul Bogdan Gagu, fondatorul Teatrului Independent InDArt, avea toate datele să placă. O dramă bine scrisă despre valoare și nonvaloare în societatea de consum, o poveste în care sunt implicați doi artiști, maestru și discipol, scrisă de John Logan și câștigătoare a unui premiu Tony pentru cea mai mai bună piesă de teatru în 2010, jucată cu oarece succes și pe Broadway.
Pe asta se pare că a mizat și regizorul spectacolului și, mai ales, pe forța textului, care, în ciuda succesului evident, măsurabil în cantitatea și calitatea apluzelor de la final, a rămas în mare parte netransparent. Sau, mai bine zis, decriptat doar la nivelul lui de suprafață. Deși corect gândit și corect interpretat, cel de-al doilea plan al textului rămâne ascuns. Cei doi – artist renumit și discipol – care petrec câțiva ani în atelierul celui dintâi, vorbind din când în când despre culori, despre roșu, despre negru, despre viață, despre moarte, ar trebui să parcurgă împreună și separat un traseu subtil, care să se reflecte la fel de subtil în personalitatea lor și în felul cum ea se modifică, pentru a justifica pe deplin momentul final. Discuția despre compromisuri în lumea noastră, în lumea artistică, despre curajul de a accepta schimbarea și diferența, curajul de a îmbătrâni, curajul de a te împrieteni, curajul de a lăsa pe cineva să intre în viața ta, curajul de a-l face să plece la momentul potrivit, mirosul de vopsea proaspătă întinsă pe pânza albă, toate sunt motive reale pentru a merge să vedeți „RED” în curte la Carol 53. Și cei doi actori care, poate, într-o reprezentație viitoare vor avea curajul să treacă dincolo de corectitudine și să caute mai mult printre lucirile din adâncuri ale textului…
La final, printre ropote de apluze, rămâne imaginea aproape felliniană a unei mame cu doi copii în brațe, care s-a ițit la o fereastră din clădirea de vizavi, uitându-se curioși la mulțimea din curtea din față și la scena dominată de cutii cu vopsea și tablouri roșii.
Print