Poezia de luni

Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi şi ploile calme, Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei, Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi, Să ameţească, privindu-mă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispărute. Ieri ce voiam să spun Şi mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani şi anii epoci Nehotărâte [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Unii te văd numai pe tine Alții mă văd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect Încât nimeni nu ne poate zări deodată Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia De unde putem fi văzuți amândoi. Tu vezi numai luna, Eu văd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stăm [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fără tine mi-e frig N-am înțeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Și-și lasă pe mine zdrențele reci.   Câinele negru Cu burta întinsă duios pe zăpadă Se scoală și se îndepărtează Privindu-mă în ochi, Refuzând să-și spună numele. Începe să fulguie. Mă ustura pielea Pe locul [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Pornesc în mine în exil, Tu ești patria mea De care nu mai pot să mă apropii, Tu ești țara în care m-am născut Și am învățat să vorbesc, Numai pe tine te cunosc în lume. Prin ochii tăi am înotat de-atâtea ori Ieșind pe mal cu trupul tot albastru. De-atâtea ori am navigat prin [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Unii te văd numai pe tine, Alții mă văd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect, Încât nimeni nu ne poate zări deodată Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia De unde putem fi văzuți amândoi. Tu vezi numai luna, Eu văd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stăm [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Nu te speria. Va fi atât de simplu totul Că nici nu vei înțelege Decât mult mai târziu. Vei aștepta la început Și numai când Vei începe să crezi Că nu te mai iubesc Îți va fi greu, Dar atunci voi pune Un fir de iarbă să crească În colțul știut al grădinii, Să ajungă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Singurătatea e un oraş În care ceilalţi au murit, Străzile sunt curate, Pieţele goale, Totul se vede deodată Dilatat în pustiul Atât de limpede sortit. Singurătatea e un oraş În care ninge enorm Şi nici un pas Nu profanează lumina Depusă în straturi, Şi numai tu, ochiul treaz Deschis peste cei care dorm, Priveşti, şi-nţelegi, [...] Citește în continuare