Îţi aduci aminte plaja Acoperită cu cioburi amare Pe care Nu puteam merge desculţi? Felul în care Te uitai la mare Şi spuneai că m-asculţi? Îţi aminteşti Pescăruşii isterici Rotindu-se-n dangătul Clopotelor unor nevăzute biserici Cu hramuri de peşti, Felul în care Te îndepărtai alergând Înspre mare Şi-mi strigai că ai nevoie De depărtare Ca [...] Citește în continuare
Ana Blandiana
Hai să vorbim Despre ţara din care venim. Eu vin din vară, E o patrie fragilă Pe care orice frunză, Căzând, o poate stinge, Dar cerul e atât de greu de stele C-atârnă uneori pân’ la pământ Şi dacă te apropii-auzi cum iarba Gâdilă stelele râzând, Şi florile-s atât de multe Că te dor Orbitele [...] Citește în continuare
Am crescut? Suntem oameni maturi? Câte mii de nuanţe putrezesc o culoare… Dragi şi ridicole, departe sunt zilele Când lumea o-mpărţeam în buni şi răi. Am devenit puternici scăldându-ne-n derută Precum în apa Stixului Ahil, Dar de călcâiul vulnerabil încă Atârnă soarta universului întreg. E totul grav. Şi înţelegem totul. De-acum va trece timpul neschimbat. [...] Citește în continuare
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul galben Arborii-n genunchi plângeau. Lasă-mi, toamnă, cerul lin. Fulgeră-mi pe frunte mie. Astă-noapte zarea-n iarbă Încerca să se sfâşie. Lasă, toamnă-n aer păsări, Paşii mei alungă-mi-i. Dimineaţa bolta scurse Urlete de ciocârlii. Lasă-mi, toamnă, iarba, lasă-mi Fructele şi lasă [...] Citește în continuare
Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Înnebunitele ploi şi ploile calme, Ploile feciorelnice şi ploile-dezlănţuite femei, Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fără sfârşit, Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile, Îmi place să mă tăvălesc prin iarba lor albă, înaltă, Îmi place să le rup firele şi să umblu cu ele în dinţi, Să ameţească, privindu-mă [...] Citește în continuare
Mă uit în trecut şi nu înţeleg Urmele paşilor mei. Privesc îngheţata zăpadă Prin care picioarele mele desculţe, Îmi amintesc, s-au rănit, Dar urmele lor închipuie semne În alfabetul unei limbi dispărute. Ieri ce voiam să spun Şi mâine cum voi mai citi Durerea mersului de-acum, Când clipele obeze Par ani şi anii epoci Nehotărâte [...] Citește în continuare
Când pleci, Nu știu care dintre noi a plecat, Când întind mâna Nu știu dacă nu mă caut pe mine, Când îți spun: te iubesc, Nu știu dacă nu mie îmi spun Și mi se face rușine. Odinioară Știam cum arăți, Erai Nespus de înalt și de subțire, Știam de unde-ncepi Și unde mă sfârșesc, [...] Citește în continuare
Unii te văd numai pe tine Alții mă văd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect Încât nimeni nu ne poate zări deodată Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia De unde putem fi văzuți amândoi. Tu vezi numai luna, Eu văd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stăm [...] Citește în continuare
Fără tine mi-e frig N-am înțeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Și-și lasă pe mine zdrențele reci. Câinele negru Cu burta întinsă duios pe zăpadă Se scoală și se îndepărtează Privindu-mă în ochi, Refuzând să-și spună numele. Începe să fulguie. Mă ustura pielea Pe locul [...] Citește în continuare
Pornesc în mine în exil, Tu ești patria mea De care nu mai pot să mă apropii, Tu ești țara în care m-am născut Și am învățat să vorbesc, Numai pe tine te cunosc în lume. Prin ochii tăi am înotat de-atâtea ori Ieșind pe mal cu trupul tot albastru. De-atâtea ori am navigat prin [...] Citește în continuare
Unii te văd numai pe tine, Alții mă văd numai pe mine, Ne suprapunem atât de perfect, Încât nimeni nu ne poate zări deodată Și nimeni nu îndrăznește să locuiască pe muchia De unde putem fi văzuți amândoi. Tu vezi numai luna, Eu văd numai soarele, Tu duci dorul soarelui, Eu duc dorul lunii, Stăm [...] Citește în continuare
Dacă ne-am ucide unul pe altul Privindu-ne în ochi, În ochii noștri în jurul cărora Genele stau ca o coroană de spini Care-ncununa definitiv Orice privire, Dacă ne-am ucide, după ce ne-am privit Cu dragoste fără de țărm în ochi, Și, cunoscându-te, ți-aș spune: Mori, Mori, dragul meu, Va fi atât de bine, Vei rămâne [...] Citește în continuare
Nu te speria. Va fi atât de simplu totul Că nici nu vei înțelege Decât mult mai târziu. Vei aștepta la început Și numai când Vei începe să crezi Că nu te mai iubesc Îți va fi greu, Dar atunci voi pune Un fir de iarbă să crească În colțul știut al grădinii, Să ajungă [...] Citește în continuare
Singurătatea e un oraş În care ceilalţi au murit, Străzile sunt curate, Pieţele goale, Totul se vede deodată Dilatat în pustiul Atât de limpede sortit. Singurătatea e un oraş În care ninge enorm Şi nici un pas Nu profanează lumina Depusă în straturi, Şi numai tu, ochiul treaz Deschis peste cei care dorm, Priveşti, şi-nţelegi, [...] Citește în continuare
