Societatea neavând destule forţe să ducă Teatrul Naţional, a trebuit să ia cu leafă mulţi artişti de afară. Atunci s-a văzut ciudatul fenomen că epitropisiţii privilegiaţi, în majoritatea lor, steteau deoparte şi priveau, iar repertoriul teatrului era dus aproape exclusiv de gajişti, dintre cari cei mai mulţi aveau talente remarcabile. [...] Citește în continuare
Anul Caragiale
Nici hazul de necaz nu mai e ce a fost; greu îşi mai face efectul. Nu mai e loc de ironie şi subtilităţi când râsul tembel al mitocanului la bancul prost răsună acum la Capşa... [...] Citește în continuare
Printre atâtea sume ce fac din 2012 an aniversar / comemorativ Caragiale, mi-aş permite a semnala încă una, mai puţin importantă în economia întregii manifestări, dar însemnată pentru o posibilă istorie a musicalului în România... [...] Citește în continuare
Televiziunii române îi datorez primul spectacol Caragiale pe care l-am văzut: O scrisoare pierdută, în regia lui Sică Alexandrescu. Era versiunea de după 1962... [...] Citește în continuare
O iniţiativă ca festivalul „Bucureştii lui Caragiale”, care se desfăşoară toată vara în spaţii publice din fostul „Mic Paris”, ar fi bine-venită oricând, nu doar în Anul Caragiale... [...] Citește în continuare
Nu doar pentru că suntem în Anul Caragiale am hotărât să vă oferim un număr dedicat lui Caragiale, ci pentru că, în mod ciudat, deşi mai toate teatrele din Bucureşti şi din ţară şi câteva dintre publicaţiile care mai au pagini dedicate culturii s-au ocupat de acest eveniment, el a rămas cumva marginal. Dincolo de [...] Citește în continuare
Pe străzile Bucureştiului, căldură mare şi forfotă asemenea, ba chiar vacarm la orice oră. Românii au o bizarerie: în general, nu-şi cunosc clasicii, figurile acelea care se tipăresc şi pe bancnotele după care aleargă zi de zi. Printre ele, Ion Luca Caragiale. Îşi recunosc semenii printre personajele lui, au un sentiment acut de déjà vu, [...] Citește în continuare
Important teatrolog şi critic de teatru, Carmen Stanciu este conferenţiar dr. la Facultatea de Teatru, UNATC Bucureşti, şi vicepreşedinte al AICT secţia română. Consideră că programul Caragiale din acest an nu are coerenţă şi că arată mai degrabă ca un fel de „tablă de materii” involuntară… [...] Citește în continuare
Unul dintre cei mai importanţi critici de teatru din România, preşedinte al secţiei române a AICT şi selecţioner al Festivalului Naţional de Teatru, Alice Georgescu crede că e regretabil că Anul Caragiale este „tratat ca obligaţie de serviciu”… [...] Citește în continuare
Unul dintre regizorii importanţi ai momentului,Gelu Colceag este un iubitor al lui Caragiale, după textele căruia a semnat mai multe producţii – „Mofturi la Union”, un spectacol a cărui viaţă a fost prea scurtă şi de care Anul Caragiale ar avea nevoie. I-ar adresa dramaturgului două întrebări, în cazul în care l-ar întâlni azi: dacă [...] Citește în continuare
Fascinat de lumea lui Caragiale, actorul şi profesorul Mihai Mălaimare, promotor asiduu al teatrului nonverbal, a montat anul acesta „O scrisoare pierdută” şi „O noapte furtunoasă” la Teatrul, alegând formula statuilor vivante. [...] Citește în continuare
Cunoscutul regizor Mircea Cornişteanu, director al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, este autorul a numeroase spectacole după piesele lui Caragiale. De-a lungul anilor, a compus multe variaţiuni scenice pe aceeaşi piesă. Acum montează iar „O scrisoare pierdută” la teatrul pe care-l conduce, după ce la început anului i-a oferit publicului o nouă variantă după [...] Citește în continuare
Iubitor de Caragiale, personajul şi scriitorul, de „ţărişoara“ lui, de lumea lui, Dan C. Mihăilescu a adus o carte la ţanc, adică exact în Anul Caragiale, carte prezentată deja în cadrul mai multor evenimente, cel mai important fiind Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. [...] Citește în continuare
La jumătatea Anului Caragiale, după aproape şase luni de montări şi manifestări în diverse teatre, unele mai reuşite, altele mai puţin, cele două momente Caragiale propuse de Teatrul Masca au fost, poate, cel mai aproape de spiritul dramaturgului. [...] Citește în continuare
