Semnatarul acestei cronici de spectacol fiind, înainte de toate, filolog și profesor solicită îngăduința unor mai lungi preliminarii fundamentate pe ceea ce socotește a fi utile reîntoarceri la cărți și la citatele aferente. Totul spre a încerca să ne lămurim pe îndelete, poate chiar și mai bine, asupra felului în care stau lucrurile cu Brecht, [...] Citește în continuare
Brecht
Mai întâi se desenează un oval imperfect al feţei. Nasul puţin cârn, nu prea mare, nu prea mic în centru, ca punct de reper. Ochii, simetric plasaţi de-a dreapta şi de-a stânga, rotunzi, mari, expresivi. Dacă s-ar putea şi coloraţi. Gura cu buze nu prea subţiri. Dinţi albi şi perfecţi. Urechile acoperite de părul bogat [...] Citește în continuare
Interviu realizat de Raluca Rădulescu Sanda Weigl s-a născut în România, dar locuiește în străinătate de aproape o jumătate de secol. Viața ei, care gravitează în jurul muzicii, cu care a făcut cunoștință în copilărie, a purtat-o în toată lumea și abia recent a adus-o înapoi, acasă, pentru concerte. În adolescență a cântat rock, în [...] Citește în continuare
Sala Toma Caragiu a Teatrului Bulandra va găzdui pe 7 și pe 8 octombrie, la ora 19.00, două reprezentații în avanpremieră ale spectacolului „Omul cel bun din Seciuan” de Bertolt Brecht, spectacol regizat de Andrei Șerban, care semnează și coregrafia, precum și traducerea textului, realizată împreună cu Daniela Dima. Premiera este programată în zilele de [...] Citește în continuare
„Mutter Courage” nu este deloc un text care să se monteze prea des pe scenele românești, pentru că nu e deloc un text comod. Și, în general, puesele lui Brecht se montează rar și stârnesc diverse dispute și discuții în care revin termeni precum „brechtiansim”, „efect de distanțare”, „teatru epic”… De data asta, Teatrul Mic [...] Citește în continuare
Teatrul românesc, oricât ar fi el de mare, de bun, de emoţionant, fantastic şi genial îşi are limitele lui. Avem actori minunaţi, regizori inventivi, dar ce nu avem… şi totuşi; suntem cam mărginiţi. Jucând din organism, aşa cum vedem mai mereu pe scenele autohtone, ne atingem maximul de potenţial odată cu tătucul Stanislavski. În el [...] Citește în continuare
Iu-hu, iu-hu, iu-hu… Ce-mi mai place a râde de strofocările caraghioase ale muritorilor şi ce le mai place şi lor să-şi râdă de alţii şi să se arate cu degetul! Zău, aşa! Că multe am văzut, multe am pătimit şi tare m-am prăpădit de râs în viaţa mea pământească, dar una ca aiasta, mai rar, [...] Citește în continuare
