Conu Leonida şi Efimiţa urcă încet scările spre scenă, îmbrăcaţi în costume „din cele bune”, îşi iau microfoanele uşor stânjeniţi, se aşază pe canapea şi încep să vorbească – la microfon! –, cu acel firesc forţat, atât de familiar tuturor show-urilor de televiziune la care sunt invitaţi „oamenii obişnuiţi”. Replicile lui Caragiale curg, tăcerile şi [...] Citește în continuare