Cartea Doinei Papp nu este, aşa cum titlul ne-ar putea îndemna să credem, o analiză tehnică a tranziţiei teatrului românesc de la anii comunismului la contemporaneitate, ci, aşa cum subtitlul ne înştiinţează, „o istorie subiectivă”, o radiografie (deloc în alb şi negru) a perioadei post-1989. Cei peste douăzeci de ani de revoluţie teatrală, în încercarea [...] Citește în continuare