Poezia de luni

Elita luase loc la parter și proștii sus, aproape de cer. În lojă stătea o întâmplare cam abătută și un năpraznic destin în mare ținută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfășurat în lințoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocentă strălucea printr-o totală absență. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Fiți foarte atenți cu acest manuscris. Fiți atenți cu litera T, cu înțelesu-i profund, cu fragila-i structură. Eu evoc un secol de aur, un instrument de tortură: între eroare și teroare stă subtila, suava literă T. Pe o cruce în formă de T, a fost răstignită Himera: NUESTRO SEÑOR DON QUIJOTE EL CRISTO ESPAÑOL. [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină, aici, foarte aproape de inima mea, ipocrită noapte, spune-mi, n-ai văzut cumva lunecând o stea?   Ba da, căzu din salba Dianei o stea ca lacrima de cleștar, dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o, omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar.   Vai, steaua era o fericire [...] Citește în continuare

Cronica

A fost, mai întâi, o știre care suna ca o știre oarecare: Miriam Răducanu montează un spectacol cu Lari Giorgescu la Unteatru. „Miriam aceea?“ întreb. „Da, Miriam aceea“, mi se răspunde. Deci ea, dansatoarea, coregrafa, artista care a făcut celebrele Nocturne ale anilor ’70 de la Teatrul Bulandra, artista despre care vorbește reverențios și recunoscător [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Ce departe eşti, întunecata mea iubită, prin pereţii odăii te văd ca prin sită, şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.   E posibil, e posibil oare să nu pot muri, să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi, să mă ridic în pat ca o [...] Citește în continuare