Elita luase loc la parter și proștii sus, aproape de cer. În lojă stătea o întâmplare cam abătută și un năpraznic destin în mare ținută. Un dezastru tare cât zece tot spera că totul va trece. Un naufragiu dormita în fotoliu înfășurat în lințoliu. O răceală vagabonda prin sală. O inocentă strălucea printr-o totală absență. [...] Citește în continuare
Emil Botta
La începutul unei toamne îndepărtate, în zorii trecutului secol XX, mai exact în 1911, se năştea la Adjud o fiinţă omenească ce avea să fie mereu mai aproape de cer şi mai departe de pământ. Un om şi un artist mistuit de „un dor fără saţiu”, care este chiar titlul unui dintre volumele cu care [...] Citește în continuare
Fiți foarte atenți cu acest manuscris. Fiți atenți cu litera T, cu înțelesu-i profund, cu fragila-i structură. Eu evoc un secol de aur, un instrument de tortură: între eroare și teroare stă subtila, suava literă T. Pe o cruce în formă de T, a fost răstignită Himera: NUESTRO SEÑOR DON QUIJOTE EL CRISTO ESPAÑOL. [...] Citește în continuare
Tu, care-mi vorbeşti doar în surdină, aici, foarte aproape de inima mea, ipocrită noapte, spune-mi, n-ai văzut cumva lunecând o stea? Ba da, căzu din salba Dianei o stea ca lacrima de cleștar, dar un om s-a încovoiat şi a ridicat-o, omul tăcut, cu ochi lucios, de cămătar. Vai, steaua era o fericire [...] Citește în continuare
A fost, mai întâi, o știre care suna ca o știre oarecare: Miriam Răducanu montează un spectacol cu Lari Giorgescu la Unteatru. „Miriam aceea?“ întreb. „Da, Miriam aceea“, mi se răspunde. Deci ea, dansatoarea, coregrafa, artista care a făcut celebrele Nocturne ale anilor ’70 de la Teatrul Bulandra, artista despre care vorbește reverențios și recunoscător [...] Citește în continuare
Ce departe eşti, întunecata mea iubită, prin pereţii odăii te văd ca prin sită, şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă. E posibil, e posibil oare să nu pot muri, să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi, să mă ridic în pat ca o [...] Citește în continuare