Actrița Florina Gleznea e unică și inconfundabilă. O știm cu toții. Joacă cel mai mult în independent, iar Unteatru a devenit, deja, „acasă” pentru ea. Deși nu a preconizat că va face teatru, drumul său ne-a adus-o în lumina reflectoarelor. Și ce norocoși suntem pentru asta! Imediat după ce a absolvit Actoria la UNATC „I.L. [...] Citește în continuare
Florina Gleznea
Perversitatea vinei este seducătoare. Sentimentul de asumare a consecinţelor datorate faptelor proprii ţine multe minţi treze la ore mici ale nopţilor devenite dimineţi. A fi sau a nu fi vinovat este un verdict pe care ceilalţi îl judecă pentru tine. Dar a te simţi sau a nu te mai simţi vinovat devine la un moment [...] Citește în continuare
Care sunt primele amintiri care îți vin în minte atunci când te gândești la clasa a VIII-a? Fumai pentru prima oară? Consumai alcool? Erai olimpic național? Te familiarizai pentru prima oară cu noțiunea de sex? Sau te încadrai în categoria elevilor model, pe care mama îi sărută mândră pe frunte, mai că i-ar agăța de [...] Citește în continuare
Teme ofertante pentru teatru există. Subiecte duium. De la un „băiat iubea o fată şi părinţii nu-i lăsau” se poate ajunge la capodoperă. Shakespeare a reuşit. Nu doar el. Sunt mulţi cei care au scos opere valoroase din cele câteva mituri şi tipologii şi au vorbit pe limba prezentului lor pe care l-au transformat în [...] Citește în continuare
Nora dezvăluie de sub o bucată de material textil tabloul familiei perfecte: ea însăși, ținând unul dintre copii în brațe, și Torvald, soțul ideal, alături de cel de-al doilea copil… „Nora” lui Henrik Ibsen, montată de Kovács Zsuzsánna la Unteatru, este o desfășurare de orgolii și putere, în centrul căreia domnește ca o dovadă a [...] Citește în continuare
Tristețea nu este întotdeauna rezultatul micilor neîmpliniri, necazuri sau supărări. Tristețea se naște și din cauza bucuriilor trecutului și din imposibilitatea și neputința de a le retrăi aici și acum. Cele mai puternice melancolii/nostalgii apar în momentul prezentului care nu se poate lepăda de trecutul pe care îl idealizează, ca pe un fel de standard [...] Citește în continuare
Există multe feluri în care te poţi apropia de o piesă de teatru. Cu teamă, cu pioşenie, cu îndrăzneală, curaj, inconştienţă, superioritate, curiozitate, având certitudini, având nedumeriri, din dorinţa reală de a spune ceva anume cu acel text, şi nu cu altul sau pur şi simplu din întâmplare. Intenţia care stă la baza unei montări [...] Citește în continuare
E Undercloud. Adică acea perioadă de la sfârșitul verii care (re)aduce oamenii la teatru, după care îi lasă să mediteze asupra spectacolelor pe terasa festivalului, la o bere rece. În a opta zi de festival, la Gabroveni, am văzut „Liliom” de Molnár Ferenc. O piesă despre tenebrele ființei umane. Un titlu pe care l-am tot [...] Citește în continuare
„Efectul razelor gama asupra anemonelor”, pus în scenă de Cătălina Buzoianu, cu Olga Tudorache în rolul principal și care a avut premiera cu un an înainte să mă nasc, e unul dintre acele spectacole-legendă pe care regreți că le-ai ratat. După Revoluție, textul lui Paul Zindel a fost mai degrabă ocolit de regizorii români, istoria [...] Citește în continuare
Sâmbătă, 23 noiembrie, la ora 19.00 va avea loc premiera spectacolului „Blackbird“ de David Harrower la Unteatru. Producția este regizată de Andrei și Andreea Grosu, scenografia e semnată de Vladimir Turturică, distribuția fiind alcătuită din Florina Gleznea și Constantin Cojocaru. Într-un interviu acordat recent revistei Yorick, cunoscutul actor comenta astfel spectacolul aflat atunci în repetiții: [...] Citește în continuare
Poate că ăsta este luxul teatrului independent, o libertate cu gust foarte dulce, care însă uneori devine amar, dar care poate împlini actorul. Și actorii vor să se împlinească, ies din teatrul de stat și vor să joace – oriunde, într-o casă părăsită, într-un garaj, într-un aeroport etc. Teatru independent există pentru toate gusturile, lumea [...] Citește în continuare
„Trei femei înalte” de Edward Albee este textul cu care dramaturgul american revenea în atenţia criticilor şi a publicului şi câştiga Premiul Pulitzer în 1994, după o perioadă petrecută în umbră... [...] Citește în continuare