Poezia de luni

Omul care păzea luneta părea să fie filozof, părea să știe multe din tainele cerului – i-am dat doi lei să mă lase să privesc luna și să pătrund în țările misterului. N-aș fi putut să-mi închipui vreodată că ce-am văzut exista în realitate!… Am surprins stelele în somnul lor ciudat, dormind burghez, desumflate. Unii [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Acum pictez un tablou mare – vreau să-mi fac un autoportret. Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit, aici, creierul – un aparat sacru şi concret.   Undeva vor fi neapărat nasul, gura, n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare, aici în colţ o să-mi pictez gândurile [...] Citește în continuare