Cât de fragile sunt limitele dintre normalitate și anormalitate? Până unde merge dictatura regulilor societății? Până unde merge dictatura „normalității”? Într-o lume în care dictaturile de orice fel se întrec în a-și afirma virtuțile „toleranței”, într-o lume în care totul „trebuie” și totul e închis în mici compartimente bine etichetate, ale căror limite nu trebuie [...] Citește în continuare
George Costin
Dacă vreți să vedeți o comedie excelent realizată, la care cu adevărat să râdeți în hohote, dar care să fie și extrem de actuală (obsesia noastră de zi cu zi… actualitatea), căci încă nu s-au stins ecourile mult disputatului referendum pentru redefinirea familiei, dacă vreți să vedeți cea mai bună trupă de actori din București [...] Citește în continuare
Am debutat în calitate de posibil viitor critic de teatru și am dobândit formarea profesională într-o perioadă în care domeniul era dominat autoritar de Valentin Silvestru. Am beneficiat și eu de îndrumările, de sfaturile, de încurajările sale, câteodată – recunosc – m-a mai și dojenit, însă mi-a și luat apărarea fermă într-o dispută în care, [...] Citește în continuare
S-a discutat mult la un moment dat dacă este sau nu este necesar un teatru al dramaturgilor români. Însă, într-un București în care nu numai că nu se construiesc teatre noi, ba dimpotrivă, cele vechi se mai și închid din diverse motive, orice nouă sală de teatru nu poate fi decât de bun augur. Important [...] Citește în continuare
Dramaturgia românească din categoria capodoperă sau texte iubite de public a făcut parte în ultimii ani din programul regizoral pe care Victor Ioan Frunză l-a dezvoltat împreună cu scenografa Adriana Grand și cu a lui trupă fără nume. Așadar, după „Mobilă și durere” de Teodor Mazilu, „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, „O noapte furtunoasă” [...] Citește în continuare
Într-o lume teatrală fărâmițată și în care lucrurile se fac cel mai adesea pe repede înainte, iar asta se vede de obicei în spectacole, în care ideea de trupă – cu puține, foarte puține excepții – aproape că nu mai funcționează, în care lipsesc programele regizorale și programele repertoriale, trupa lui Victor Ioan Frunză rămâne [...] Citește în continuare
Au trecut mai bine de douăzeci de ani de când Victor Ioan Frunză crea celebra Trupă pe Butoaie, primul proiect de teatru popular ambulant din România, un teatru care-și propunea, într-o lume „desenată” de Adriana Grand, să refacă relația dintre Teatru și Cetate, o relație care în teatrul contemporan a fost aproape complet distrusă. În [...] Citește în continuare
Să accepți să te naști ca să primești în dar „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… Basmul lui Petre Ispirescu, cel mai frumos dintre basme și cel mai trist, basmul atipic, basmul despre care Noica avea să scrie că încarnează „sentimentul românesc al ființei”, vorbește, în fond, despre visul dintotdeauna al omului: nemurirea. [...] Citește în continuare
Septembrie 2016. Început de stagiune. La Teatrul Metropolis din București, povestea trupei lui Victor Ioan Frunză merge mai departe. E un fenomen unic, viu, puternic. E cel mai coerent program care a existat în teatrul românesc în ultimul deceniu. A început la fostul Centru Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, de unde a fost înlăturat la [...] Citește în continuare
Calitate şi constanţă. Două atribute atât de fireşti care prea rar fac casă bună în realitatea teatrală românească. De cele mai multe ori, în locul lor e preferată cantitatea – atât a râsetelor icnite, cât şi a biletelor vândute. Teatrele, fie ele de repertoriu sau aşa-numit independente, se grăbesc să cuantifice premiere, minute de aplauze, [...] Citește în continuare
Într-o țară normală, un fenomen precum cel declanșat de Victor Ioan Frunză la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” ar fi ocrotit prin lege. Trăim într-o lume teatrală împărțită, în principiu, între multe spectacolașe fără nicio miză estetică, mici puneri în scenă, care vizează un plan al entertainment-ului superficial, pe de o parte, mult [...] Citește în continuare
Când intri în sala de la Centrul Cultural European pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu” (de pe strada 11 Iunie – de reţinut!) pentru spectacolul lui Victor Ioan Frunză după celebra „O noapte furtunoasă” a lui Ion Luca Caragiale, ai în faţă, în penumbră, spaţiul de joc aparent compozit, o treime, în dreapta, fiind ascunsă de o [...] Citește în continuare
„Romeo și Julieta”, un titlu transformat aproape în clișeu de-a lungul unei istorii din ce în ce mai obsedate de iubire și romantism și tragedii amoroase, e, pe cât de des folosit, pe atât de rar pus în scenă. În România ultimelor decenii montările cu „Romeo și Julieta” nici nu acoperă degetele de la o [...] Citește în continuare
În cadrul unei gale desfăşurate pe 9 decembrie la Vox Cafe din Piaţa Amzei, au fost acordate Premiile „Matei Brâncoveanu”, aflate la prima ediţie, care îşi propun să sprijine artiştii tineri. Acestea completează Premiile „Constantin Brâncoveanu”, acordate seniorilor culturii pentru întreaga activitate şi sunt o iniţiativă a Fundaţiei Alexandrion. Premiile au fost acordate pentru opt [...] Citește în continuare
