Poezia de luni

Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre.   Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major.   Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub pantofii mici de lac.   Şi-ntr-o fină discordanţă Cu priveliştea sonoră, Merg aşa, [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Locuinţa mea de vară E la ţară… Acolo era să mor De urât şi de-ntristare Beat de soare Şi pârlit îngrozitor! Acolo, când n-are treabă, Orice babă Este medic comunal. Viaţa ce aci palpită E lipsită De confort occidental. Nu exista berărie, Nici regie… Doar un hoţ de cârciumar Care are marfa proastă Şi-o nevastă [...] Citește în continuare

Poezia de luni

I Cine-ar putea să spună Câţi secoli au trecut De-o lună, De când nu te-am văzut?… Salcâmii plini de floare Se uită lung spre sat, Şi-n soare Frunzişul legănat Le-atârnă ca o barbă… Acolo mi-am găsit În iarbă Refugiul favorit. Acolo, ca-ntr-un templu, De-atâtea dimineţi Contemplu O tufă de scaieţi. Pe când departe-n zare, Mirat [...] Citește în continuare