Poezia de luni

Deci versul meu legat în largi turbane De lanci zbârlit, ca țeasta unei cegi, Cu albele-i prăpastii și capcane De munte-opioman, nu-l înțelegi !   L-am scris, e drept, când ochii mei văzură Rusalca unui iezer scandinav, Ești însă: ritm, vigoare și măsură, Suavii Francii duhul tău e sclav.   Încât, înadunate, calme linii Încerc [...] Citește în continuare