„Se lasă noaptea în hăurile ce se întind la Sionu după asfințit, după retragerea orătăniilor și țăranilor în cotețele lor. Încet-încet, scap de psihoza celui ce trăiește cu gândul că trebuie să se arate la Ateneu, pe Cale sau la cafenea. Că trebuie să arate. La naiba, nimic nu trebuie! Înțelept e să lenevești și [...] Citește în continuare