La prima mână, publicul ia ce-i dai. Însă există un adevăr universal: publicul are nevoie de poveşti. Dar de poveşti bine spune, că publicul nu e prost... [...] Citește în continuare
Numărul 134
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, actorul Adrian Văncică... [...] Citește în continuare
Stimate domnule Shakespeare, În numele meu, al bucureştenilor, al românilor şi al lumii întregi, îmi scot pălăria în faţa dumneavoastră şi vă închin o plecăciune profundă. [...] Citește în continuare
„Se poate glumi?”, se întreba Caragiale acum peste o sută de ani, consolând şi consolându-se cu îngăduinţă paternă încă, la acea vreme, cum că neamul nostru nu e mai rău ca altele, doar „nedospit” şi „nefăcut” deocamdată. „Se poate – când ai de-a face cu oameni sănătoşi. Nu se poate – cu oameni bolnavi”, răspundea [...] Citește în continuare
Trăim un delir continuu. Farsa e la mare preţ, pentru că şi farsorii sunt cocoţaţi în scaunele puterii. Impostura se generalizează, jaful e singurul scop care-i mai împinge pe guvernanţi la acţiune. Odios peisaj din care fug toţi cei care îşi păstrează onoarea şi reprezintă competenţe umane şi profesionale! Fug de frică să nu fie [...] Citește în continuare
Orice iniţiativă în zona teatrului independent este bine-venită, câtă vreme în teatrele subvenţionate şansele pentru artiştii tineri sunt, practic, inexistente. Situaţia este gravă pe termen lung, pentru că actorii şi regizorii proaspăt absolvenţi nu au unde să se formeze cu adevărat, jucând, după ce termină facultatea, iar asta va duce în câţiva ani la o [...] Citește în continuare
Iu-hu, iu-hu, iu-hu… Ce-mi mai place a râde de strofocările caraghioase ale muritorilor şi ce le mai place şi lor să-şi râdă de alţii şi să se arate cu degetul! Zău, aşa! Că multe am văzut, multe am pătimit şi tare m-am prăpădit de râs în viaţa mea pământească, dar una ca aiasta, mai rar, [...] Citește în continuare
Nu fac politică. Sunt antitalent şi din principiu nu îmi dau cu părerea despre subiecte la care nu mă pricep. Astăzi, în schimb, îi sunt recunoscătoare lui (…)escu. Îmi demonstrează live, zi de zi, ce înseamnă pentametru antic şi mai ales ce efect produce. Ştiam doar în teorie despre efectele cathartice ale versurilor lui Eschil, [...] Citește în continuare
Gestul larg, frazarea sigură, sobrietatea argumentării din apariţiile publice ale profesorului Florian Potra, precum şi scrisul său, niciodată lăsat la voia conexiunilor întâmplătoare sau furat de inutile jocuri de cuvinte, le-au lăsat multora – chiar dintre oamenii breslei – impresia unei personalităţi puternice, dar fără supleţe, fără umor sau, cum a spus odată prea de [...] Citește în continuare
Linişte. Căldură. Soare. Sălciile plângătoare Stau în aer, dormitând. Un viţel în râu s-adapă Şi-o femeie, lângă apă, Spală rufele, cântând. Şi din vale abia vine Murmur slab, ca de albine, Somnoros şi uniform: Râul, strălucind în soare, Ceartă sălciile, care Toată ziulica dorm. Sub o salcie bătrână Şi cu-o carte groasă-n mână Care-mi ţine [...] Citește în continuare
