Condiţiile sunt vitrege, dar trebuie să urci muntele, căci altă posibilitate nu există. Pasivitatea este mai rea decât moartea. Mi-aş dori fierbinte să apuc ziua în care actorii să fie oamenii cel mai bine plătiţi dintr-un teatru. E încă o strigare într-o lume amestecată şi fără un drum precis. Nu mă simt bine în România [...] Citește în continuare
Numărul 153
Vă propuneam în ultimul număr din 2012 o analiză a anului teatral care s-a încheiat, un fel de inventar subiectiv al celor mai importante evenimente, spectacole şi cărţi de pe scena din România. Am ales atunci să arătăm ce a fost bine şi să lăsăm deoparte minusurile de multe feluri ale teatrului românesc la acest [...] Citește în continuare
Cum să povesteşti un vis? Cum să opreşti fluxul conştiinţei şi să aduci în concret un tăvălug de senzaţii care te copleşesc? Cum să explici albastrul? Ce înseamnă 1? Unde se opreşte realitatea? Câţi metri are timpul? Cât durează un spaţiu? Ce culoare are nota sol? În ce cheie se cântă un tablou?…?…?…? Rober Wilson [...] Citește în continuare
Criza economică din ultimii ani a adus diminuări semnificative de buget şi în sfera artelor, a tăiat zdravăn din bugetele festivalurilor, dar teatrul nu este domeniul cel mai afectat. Prevăzători de nevoie, directorii instituţiilor de spectacol au mizat anul trecut pe un număr moderat de spectacole noi, amplasate în programe de management nu tocmai uşor [...] Citește în continuare
Nu fac parte dintre fericiţii care au văzut în 1990 „Trilogia antică” la Teatrul Naţional din Bucureşti. Dar am auzit despre ea atâtea poveşti cât să mă facă să regret că nu m-am născut cu câţiva ani mai devreme. Când am făcut ancheta despre cel mai bun spectacol al ultimelor două decenii, iar răspunsul constant [...] Citește în continuare
Cartea Doinei Papp nu este, aşa cum titlul ne-ar putea îndemna să credem, o analiză tehnică a tranziţiei teatrului românesc de la anii comunismului la contemporaneitate, ci, aşa cum subtitlul ne înştiinţează, „o istorie subiectivă”, o radiografie (deloc în alb şi negru) a perioadei post-1989. Cei peste douăzeci de ani de revoluţie teatrală, în încercarea [...] Citește în continuare
La vremea când s-a petrecut, povestea Irinei Cornici, tânăra moartă în munţi, într-o mănăstire din Moldova, crucificată de maici şi de preot, cum a scris toată presa din ţară şi din străinătate, a făcut înconjurul lumii, devenind subiect de primă pagină săptămâni la rând, abordat cel mai adesea senzaţionalist. Apoi, povestea a devenit roman, după [...] Citește în continuare
Într-un teatru din New York Ethan Hawke îşi petrece zilele repetând pentru un spectacol nou, după o viziune care îi aparţine. Îşi încearcă mâna şi la regie, cu o piesă despre un rocker din New Yorkul anilor ’90, care i-a inspirit montarea şi în care e şi protagonist. Nimeni n-ar putea vorbi despre o întoarcere [...] Citește în continuare
Are la activ filme al căror număr este mai mare decât numărul anilor şi premii, bucurându-se de aprecierea specialiştilor. Juliette Binoche are 48 de ani şi a jucat în 48 de filme, intrând într-o lume care a descoperit-o când abia ieşise din adolescenţă. Admiratorii, care sunt destui, au pot văzut-o şi în „Cosmopolis”, adaptarea romanului [...] Citește în continuare
„Ce este teatrul dacă nu o eternă căutare a perfecţiunii, a armoniei într-o lume a haosului? Ce este căutarea perfecţiunii dacă nu o eternă rătăcire în lumea idealurilor despre lume?” – sunt întrebări pe care, provocat de romanul omonim al lui Şalom Alehem, şi le pune şi ni le propune regizorul Andrei Munteanu. [...] Citește în continuare
Cu mâne zilele-ţi adaogi, Cu ieri viaţa ta o scazi Şi ai cu toate astea-n faţă De-a pururi ziua cea de azi. Când unul trece, altul vine În astă lume a-l urma, Precum când soarele apune El şi răsare undeva. Se pare cum că alte valuri Cobor mereu pe-acelaşi vad, Se pare cum [...] Citește în continuare
