Un lucru pe care aş încerca să-l schimb, ar fi să transform teatrul în formator de opinie; apoi cred că teatrul trebuie să fie pe profit, indiferent că este vorba despre teatrul de stat sau teatrul independent, mai ales teatrul de stat să fie pe profit. N-aş refuza oferta de a lucra în teatrul de [...] Citește în continuare
Numărul 157
„Cine (mai) are nevoie de teatru?” este o întrebare ce pluteşte de aproape un sfert de secol în spaţiul autohton, dar, să nu ne îmbătăm cu apă rece, nu este invenţia noastră. Dacă ar fi să-i căutăm originile, probabil am constata că e contemporană cu însăşi apariţa teatrului, într-una din formele sale conştiente de sine. [...] Citește în continuare
Când scriau, în 1921, piesa de teatru Viaţa insectelor, fraţii Čapek – Karel şi Josef – nu aveau cum şti, dar îşi presimţeau cu certitudine statutul la fel de fragil ca al personajelor lor. Cu atât mai mult cu cât fiecare şi-a făcut din viaţă şi din operă un exerciţiu de libertate. Adică de normalitate. [...] Citește în continuare
Cine trece des prin Cișmigiu sau prin împrejurimile lui se poate intersecta cu el. Un domn înalt, impozant, de ceva vreme cu mustață, cu un pas nici prea vioi, nici prea încet, ci echilibrat, așa cum îi place omului pentru care echilibrul este totul, după cum mărturisește în interviurile din ultimii ani. Este zâmbitor și [...] Citește în continuare
Oana Bogzaru, studentă, anul I, Teatrologie, UNATC Bucureşti Am avut ocazia să-i iau interviu lui Marius Manole după ce văzusem „Însemnările unui nebun”, după ce l-am ascultat timp de o oră și jumătate la un alt interviu vorbind despre copilăria lui și după ce văzusem ce își pusese în acea zi în geantă: o cărticică [...] Citește în continuare
E frumos la teatru! Râdem, ne simţim bine, ne molipsim de energie şi entuziasm, aplaudăm, plecăm acasă zâmbitori şi bine-dispuşi. Din păcate nu am prea des acest prilej. Aşa că atunci când se întâmplă abia aştept să spun mai departe. Simt că fac un cadou de suflet atunci când pot bucura pe cineva cu o [...] Citește în continuare
Textul lui Gogol, „Însemnările unui nebun”, nu e o poveste, ci mai degrabă o hartă temporală pe care sunt înscrise linie cu linie evoluția, trăirile și deraierile unei minți umane, surprinse în detaliu, pagină după pagină și zi după zi, într-un jurnal care începe firesc, într-o zi oarecare din calendar, și se sfârșește la fel [...] Citește în continuare
Teatrul Metropolis și-a dezvoltat în ultima vreme o strategie care pare să aibă la bază ideea de a aduce cât mai mulți oameni în sala de spectacol și a le da în principiu ceea ce-și doresc: comedie. Dacă se poate de calitate, e bine, dacă nu, important e să placă publicului. Cu câteva excepții precum [...] Citește în continuare
M-aș fi bucurat, desigur, să văd această faptă în anul 2012, când teatrele s-au întrecut să monteze câte ceva din Caragiale, chiar dacă nu aveau un program coerent în acest sens. M-aș fi bucurat ca, pe lângă variațiunile gotice, suprarealiste, absurde etc. pe tema Caragiale, care au inundat scenele anul trecut, să se strecoare și [...] Citește în continuare
Ureche absolută şi ochi desăvârşit pentru detaliu. Mimi Brănescu este, o dovedeşte cu fiecare piesă pe care o scrie, un as al replicii. Şi nu ştiu cum se face – ba ştiu! –, că fiecare dintre noi a rostit, măcar o dată, măcar una dintre replici. Fie din Insomniacii, din Gunoierul, fie din Flori, fete, [...] Citește în continuare
Azi mă-ndeamnă iar să m-avânt în larg singuratica mare sub cer și un veler înalt și o stea de-ndreptar este tot ce mai cer. Și timonul smucind și al vântului cânt și al candidei pânze cutremur și al negurii val pe al mării obraz când se crapă de ziuă și tremur. Azi mă-ndeamnă iar [...] Citește în continuare
