Editorial

Aflaţi în plin declin al artei de a scrie cronică teatrală, într-un moment de respiro al criticii literare, în faza în care libertatea de a-ţi da cu părerea gratuit e ajunsă la rangul de sport naţional, este firesc să cauţi reperele care te pot feri de mediocritate atunci când îţi doreşti să-ţi spui părerea în [...] Citește în continuare

Cronica

Redeschisă în 2010 (după mai bine de şaizeci de ani), Sala Studio a Teatrului Odeon nu îşi dezminte menirea de promotor al artelor contemporane. Inaugurarea a avut loc cu premiera piesei „Blifat”, scrisă de Gabriel Pintilei, actor al teatrului. O comedie – „felie de viaţă” despre o familie normală din România. De curând, s-a reluat [...] Citește în continuare

Reportaj underground

În generația creatorilor de teatru care tocmai au ieșit de pe băncile școli și încearcă să intre în spațiul pentru care s-au pregătit există artiști care,  dincolo de tendințele, formulele, interesele și clișeele grupului din care fac parte, măcar prin vârstă, par să fi înțeles nevoia de deteatralizare a teatrului, realizată prin renunțarea la un [...] Citește în continuare

Interviu, Yorick studentesc

Anca Mihalache, studentă în anul I, Teatrologie, UNATC București Lari Giorgescu este un tânăr actor absolvent al Universității Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale“ Bucureşti, promoţia 2008. A  jucat în numeroase spectacole, printre care „D’ale noastre” de Gigi Căciuleanu sau „Emigranții”. A făcut o pauză între două repetiții pentru acest interviu, în timpul [...] Citește în continuare

Carte de teatru

Printre volumele care apar rar în România și cu care publicul nu este obișnuit, din motive ce țin și de particularitățile acestui spațiu cultural, și de apetența personală pentru un anume tip de scriere, apetență pe care editurile nu o cultivă decât în zone restrânse, se numără și volumele de convorbiri. Necesare prezentului și mai [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Când singuraticul domn R. a ajuns din întâmplare în chiar apropierea domnişoarei sensibile N., el i-a spus: „mă bucur că existaţi, domnişoară”. La tăcerea mirată şi indignată a ei, a răspuns: „aţi fi putut, mă gândesc, să nu existaţi”. Dar imediat, încercând să repare greşeala, a spus, şi de altfel aceasta-i era şi convingerea fermă [...] Citește în continuare