Oamenii care vin în teatrul independent sunt dornici să vadă ceva nou, viu și real. Cei care vin la teatrul instituționalizat se pare că doresc să vadă ce s-au obișnuit să vadă. Cumva, sunt un public mai ușor de prostit, de fapt așteaptă mult mai puțin. Teatrul de stat e ca un mamut, ca o [...] Citește în continuare
Numărul 175
Se plângea cineva că a murit cultura la televizor? Că nu mai avem TVR Cultural? Iaca, se împlinește aproape un an de când i s-a pus la cale sfârșitul și, uite că a avut efect, a meritat sacrificiul, televiziunea și-a revenit atât de bine, încât ședințele CA se țin direct la malul mării, la cinci [...] Citește în continuare
Audiţia naţională la UNATC Lamentările retorice pe marginea urmării absolvirii unei facultăţi de artă teatrală au intrat deja în sfera banalului. Prin repetitivitate, ne-am obişnuit. Ştim deja că din teatru nu faci avere, că e nevoie de răbdare, că banii de chirie se strâng cu greu de la o lună la alta, că celebra putere [...] Citește în continuare
Îmi amintesc cum, în contradictorii ani ’80 (săraci pe de-o parte, cenzuraţi pe de alta, dar incomparabil mai bogaţi spiritual decât prezentul pricopsit şi liber), pândeam cu înfrigurare fiecare apariţie a almanahului Gong, un supliment anual al revistei Teatrul. Nu numai pentru conţinutul său tematic – chiar bogat (retrospectiva stagiunii, interviuri, eseuri, istorie de teatru, [...] Citește în continuare
Curajul de a-l muta pe Cehov din zona bătătorită a montărilor inițiate de Teatrul de Artă din Moscova este deja un trend. Ceea ce va duce în curând la o nouă zonă bătătorită, de data asta cea a montărilor ne-cehoviene, în sensul canonizat al termenului. Explorarea zonelor comice, în numele acelei indicații a lui Cehov [...] Citește în continuare
Teatrul pentru Copii „Arlechino” din Braşov are câteva avantaje. În primul rând este adăpostit de o sală mică, dar cochetă şi bine utilată tehnic, în mijlocul oraşului vechi. Utilată, mai ales, de căldura specială a unor actori interesaţi vizibil şi în egală măsură de performanţele meseriei lor şi de conversaţia directă şi fără de care [...] Citește în continuare
Până mai deunăzi, orice om de teatru din România se plângea de lipsa cărților, a arhivelor nemuritoare, în paginile cărora să poți (re)descoperi un destin artistic când vine vorba despre lumea Thaliei. Fără îndoială că actorii noștri nu au ce merită și cărțile scrise despre ei în ultimul deceniu le numeri pe degetele de la [...] Citește în continuare
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, 2013 (3) De-a lungul anilor, Belgia a dăruit scenei internaționale a dansului creatori care au influențat decisiv evoluția spectacolului coregrafic, dacă mă gândesc la Anne Teresa De Keersmaeker , Wim Vandekeybus, Jan Fabre sau Frederic Flamand. La rândul său, Thierry Smits, elev al lui Frederic Flamand, completează galeria [...] Citește în continuare
Este un joc vechi, un joc de societate, o formă simplă şi puţin dură de a te face să spui adevărul… Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… Chestionarul lui Proust. Astăzi, actriţa Ilinca Manolache… 1.Principala mea [...] Citește în continuare
Ştiu, ştiu prea bine, Doamne, că te joci. În largul mării, în pustiu, sub roci plăcerea Ta de-a plăsmui sub deget pigmei sporeşte lumea. Dar eu preget sfios: ce sunt ? Tipar în care, greu şi jalnic, modelându-se mereu, se-arată însăşi tainica Ta faţă? De ce te joci, Stăpâne? Ce ne-nvaţă divina Ta îndemânare de-a [...] Citește în continuare