Interviu

Radu Popescu, câștigătorul primei ediții a concursului de dramaturgie inițiat de revista Yorick și susținut de Editura Nemira, crede că în sistemul de stat domină tabuurile și ipocrizia. Iar în ceea ce privește dramaturgia, spune că există „o mare ruptură între dramaturgia tipărită, publicată sau premiată pe la diverse concursuri și ceea ce e jucat [...] Citește în continuare

Cronica

Fericirea e o impresie subiectivă. E un act de voinţă şi un produs al imaginaţiei. Optimistul nu face altceva decât să aleagă să nu vadă partea goală a paharului, chiar când plinul nu înseamnă altceva decât o picătură. Se spune că nu poţi să fii cu adevărat fericit, dar că merită, totuşi, să cauţi starea [...] Citește în continuare

În lume

Anul acesta, se știe, Franța va sărbători Centenarul Albert Camus. Nu numai Franța, dat fiind locul pe care-l ocupă scriitorul în literatura europeană a secolului XX, dar până acum puținele manifestări anunțate de alte țări fac figură palidă. Și iată că hazardul, forța aceea necunoscută, abstractă, pe care o numim astfel în lipsa unui cuvânt [...] Citește în continuare

Eveniment

Zece piese s-au calificat în etapa finală a Concursului Naţional de Dramaturgie Yorick, organizat de revista Yorick şi susţinut de Editura Nemira. În ordinea preferințelor juriului format din Marius Manole (actor), Monica Andronescu (critic de teatru) şi Dana Ionescu (redactor-şef Editura Nemira), acestea sunt: 1.S-a furat mireasa, de Radu Popescu 2.Sclavii vaginelor, Sorin Oros 3.Urangutanul, [...] Citește în continuare

Studii

Veche de când lumea, problema adaptării individului la societate a devenit vizibilă abia când viaţa socială a reuşit să fie suficient de democratică, încât să permită comportamente diferite (adesea văzute ca deficienţe) şi, fireşte, atunci când cuiva i-a şi păsat de aşa ceva. În secolele trecute, inadaptarea provenea din rigiditatea normelor sociale şi, uneori, din [...] Citește în continuare

Poezia de luni

Acum pictez un tablou mare – vreau să-mi fac un autoportret. Aici o să desenez inima – o gămălie de chibrit, aici, creierul – un aparat sacru şi concret.   Undeva vor fi neapărat nasul, gura, n-are nici un sens să omit ochii – două semne de întrebare, aici în colţ o să-mi pictez gândurile [...] Citește în continuare