În zona independentă nu se joacă un tip de teatru formal, aici actorii nu se bazează pe voce, pe glasuri, pe impostație. Aici emoția vine sau nu vine în mod real și nu poți să trișezi din glas. Publicul e la un metru de tine şi n-are niciun fel de inhibiție să reacționeze ca atare. [...] Citește în continuare
Numărul 179
Cât de mare, frustrant de mare, e distanţa dintre ce se promovează drept vedetă, actor-vedetă, la televiziune şi actorii cu adevărat importanţi în teatru în acest moment e o poveste veche. Mi s-a întâmplat de multe ori în ultima vreme să mă izbesc de o atitudine care m-a descumpănit, din partea multor oameni, de diverse [...] Citește în continuare
Prima dată actorul a văzut la televizor monstrul pe care avea să-l transforme în personaj. Un bărbat firav, de cam patruzeci de ani, într-un costum negru și o cămașă neagră, cu bulinuțe albe. I-a dat fiori. Un om neajutorat, fără regrete și remușcări. Un om care-i păcălește pe toți cei care-l privesc, povestea John Malkovich. [...] Citește în continuare
Nimic mai revigorant într-un București adormit și sufocat de căldură decât un festival cu de toate pentru toți, un fel de ospăț cu bucate gătite de artiști, fiecare cum, când și pe unde a putut, alese de selecționeri și oferite degustătorilor dispuși să se delecteze cu lucruri noi, unele simple, fără pretenții, altele mai sofisticate, [...] Citește în continuare
Puţine festivaluri din România includ în program spectacole-lectură, mai ales programate la ore de maximă audienţă… Festivalul de Teatru Independent Undercloud nu e la prima încercare de acest gen, iar sala arhiplină de la ediţia de anul trecut, la „Aplauze pentru Lena” de Valentin Nicolau, cu Marius Manole şi Puşa Darie, dovedeşte că publicul e [...] Citește în continuare
Spectatorii încep să se foiască, după câteva clipe în care n-au scos un sunet și parcă nici n-au respirat. În sală e răcoare, sistemul de aclimatizare a funcționat și nici nu s-a fumat în timpul spectacolului. Ceea ce e o reușită, trebuie s-o spunem. Victoria bunului-simț. Nu se întâmplă des, dar se întâmplă. Chelnerii vin [...] Citește în continuare
N-am înţeles cu adevărat cuvintele lui Steinhardt despre „Mizantropul” decât atunci când am citit romanul lui Bulgakov, „Viaţa domnului de Molière”. „Mizantropul întrece toate celelalte creaţii ale spiritului omenesc prin misterul lui”, scria N. Steinhardt şi afirmaţia lui mi s-a părut exagerată, mai ales că punea alături, spre comparaţie, texte precum „Hamlet”, „Faust”, „Don Quijote” [...] Citește în continuare
Pe tot parcursul discursului său, Meyerhold repetă cu obstinaţie sintagma „actorul nou”. Intenţia clară este aceea de a imprima actorilor cu care lucrează conştiinţa faptului că în propunerea sa cutumele şi tradiţionalismul preţios nu îţi mai găsesc locul. Asumâdu-şi desprinderea de latura psihologică a teatrului pe care o experimentase lucrând cu Stanislavski, porneşte în căutarea [...] Citește în continuare
Ochii ei sînt pestriţi ca o hartă veche a Rusiei. De jur împrejur cresc pădurile şi Siberia verde, în mijloc aleargă cerbii şi veveriţele şi toate animalele cafenii. Când este surprinsă sau când iubeşte atât de înalţi devin ochii ei că însuşi Petru cel Mare poate intra fără să se aplece. Când cade pe gînduri [...] Citește în continuare
