Editorial

Trăim în epoca facebook, da, ştiu. Ce mâncăm, ce visăm, ce gândim, ce ce ne place, ce nu ne place, ce frustrări avem, ce complexe, le punem pe toate pe facebook. Dacă n-ai facebook, nu exişti. E mult mai simplu de trăit pe facebook. E simplu să transmiţi mesaje mai mult sau mai puţin subliminale, [...] Citește în continuare

Carte de teatru

Atelierul, interstițiu-laborator în care pătrunde fiecare creator cu toate tabieturile, visurile, rutinele și atuurile lui, este un spațiu de trecere în care participanții caută ceva. Toți caută același lucru și, în același timp, fiecare caută altceva. Nu Adevărul, ci adevărul personal. Muncă de grup și creație individuală, atelierul concentrează energii, emoții, teorii, practici. Prin el [...] Citește în continuare

Cronica

Dacă m-aş lăsa tentată de plăcerea de a folosi termeni encomiastici, căreia cu toţii îi picăm în plasă – unii pe faţă, alţii la adăpostul unui trâmbiţat obiectivism –, aş putea califica spectacolul „Tartuffe sau Impostorul”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, care a avut de curând premiera la Teatrul Metropolis, printr-o [...] Citește în continuare

Cronica

Ultimele zile au zvârcolit pur şi simplu spaţiul virtual autohton cu discuţii care mai de care mai aprinse. “Teatru comercial” versus “teatru de artă”, “săli pline” versus “săli goale”, “marele public” versus “receptori specializaţi” şi aşa tot mai departe. Ultimele luni nu au fost nici ele scutite de bătălia inegală dintre “teatrul de stat” şi [...] Citește în continuare

Cronica

Să râzi din toată inima. Aproape până la lacrimi. Să te bucuri de fiecare moment al spectacolului şi să aplauzi la scenă deschisă pentru că nu poţi face altfel. Să urmăreşti fiecare mişcare pe care un actor o face şi să înţelegi că gestul care îţi atrage privirea într-un cinematografic trans înainte, până la detaliu, [...] Citește în continuare

Cronica, Yorick studentesc

Oana Bogzaru, Teatrologie, anul II, UNATC Bucureşti Ar trebui sau nu ar trebui un spectacol de teatru să modifice spectatorul? Ar trebui ca publicul  să plece acasă reflectând la ceea ce a văzut sau să uite imediat ce a intrat în stația de metrou? Întrebări la care veți răspunde da. Un da clar și categoric. [...] Citește în continuare

Cronica

Alexandra Dima Montarea Omul cu chitara, cireașă inaugurală pe tortul festivalului turdean, nu reprezintă, în sine, o experiență teatrală complexă sau revelatoare. Este, pur și simplu, spectacolul obișnuit al degradării umane, surprins, desigur, în cele mai mizere ipostaze ale sale. Mihai Măniuțiu nu se ferește de banalitatea aparentă a personajului creat de Jon Fosse, ci [...] Citește în continuare

Cronicar de ocazie

Andrei Vornicu De mai bine de un an, se joacă în diverse spații bucureștene spectacolul Vest-Est, în regia tânărului actor Danni Ionescu. Nu s-a vorbit mai deloc despre el și n-a căpătat nici o minimă notorietate, deși motivele logice îmi scapă complet. Spectacolului nu-i lipsește nimic pentru a constitui o experiență notabilă și nu îi [...] Citește în continuare

Poezia de luni

venea pe străzi ocolite venea încet subversiv mai ţin minte rochia şi geanta ei roz ca o fondantă uriaşă sunt iremediabil îndrăgostită de mine mirosul mănuşilor şi al ciorapilor de damă seara printre clasoare şi monezi vechi umbra aceea subţiratică magnetismul ei inefabil octombrie tolănit pe frunze octombrie cu albine pe geamuri ea pasărea îşi [...] Citește în continuare