Face parte dintre noul val de regizori de teatru din România. A debutat în urmă cu șase ani și lucrează mult. Pentru el, care studiază prin intermediul scenei natura umană, regizorul este înainte de toate un povestaș. Până acum, povestașul Vlad Cristache a montat și clasici, și contemporani. În ultima jumătate de an au avut [...] Citește în continuare
Numărul 337
La numai un an după ce a montat „O, ce zile frumoase”, în 2009, Robert Wilson a reintrat în universul beckettian, pentru a doua oară în întreaga sa carieră. „Ultima bandă a lui Krapp”, montată la compania din Milano, Change Performing Arts, a avut premiera în 2009 și de atunci s-a plimbat prin Moscova, Beijing, [...] Citește în continuare
Să accepți să te naști ca să primești în dar „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”… Basmul lui Petre Ispirescu, cel mai frumos dintre basme și cel mai trist, basmul atipic, basmul despre care Noica avea să scrie că încarnează „sentimentul românesc al ființei”, vorbește, în fond, despre visul dintotdeauna al omului: nemurirea. [...] Citește în continuare
Veneţia. Carnaval. Măşti. Commedia dell’Arte. Goldoni. Păi e clar. Ce ar mai fi de adăugat? Ştim pe dinafară cum trebuie să fie spectacolul. Indiferent de titlul său. Dacă am văzut în copilărie „Bădăranii” cu Birlic ştim despre ce e vorba. Dacă am mai şi fost la Veneţia şi am cumpărat o mască din piaţa San [...] Citește în continuare
Bucureștiul anului 1941. Mihail Sebastian, Nae Ionescu, Contesa Waldeck, Ion Antonescu, Horia Sima. Bucureștiul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Legionarii, evreii, Școala Ciocanul, Sinagoga Mare, Profesorul, Căpitanul, „De două mii de ani”, Athénée Palace, Palatul Telefoanelor, Teatrul Barașeum. Bucureștiul nevăzut, ascuns sub straturi de existențe, lumi și clădiri noi, mall-uri și clădiri de [...] Citește în continuare
Încercarea acestui “cârlig comercial” al titlului de articol se susţine prin două realităţi: povestea cu final fericit a Teatrului Nottara din Bucureşti şi spectacolul ce a avut premiera oficială în cadrul FEST(in)-ului pe Bulevard. Prima poveste n-a fost deloc simplă şi a durat mult: 10 luni, timp în care instituţia – cu o istorie de [...] Citește în continuare
Spații neconvenționale și decoruri descompuse sau care urmează să se descompună, muzică originală, autentică, chiar ritualică, personaje ca niște umbre, fără o identitate precisă, poezie în loc de acțiune dramatică propriu-zisă, acestea sunt doar câteva caracteristici ale unor spectacole produse de Teatrul ZAR din Polonia, un teatru care mizează pe producții atipice, fără intenția de [...] Citește în continuare
Luptă! Cu dinţii cât mai scrâşniţi, concentrat, încrâncentat. Luptă! Cu lumea, cu duşmanul, cu încălzirea globală, cu tine însuţi! Luptă! Fără milă, fără frică, fără să te gândeşti la consecinţe. Luptă! Pur şi simplu. Pentru că astăzi, mai mult decât în timpul oricărui război cu arme convenţionale, există pericolul de a fi înfrânt fără niciun [...] Citește în continuare
În seara lui 11 noiembrie cultura urbană avea să-și facă de cap într-un atelier de creație de la periferie. Se întâmpla undeva la etajul 4, printre tot felul de instalații, materiale, elefanți sculptați din lemn și o pisică portocalie care ți se tot încolăcea printre picioare. La Concept Jupiter se lansa „Oracol – the book [...] Citește în continuare
Dar iezerele unul lângă altul sute, Când râd arhipelagurile lumii mute? Geyserii lungi lumina descompun Ca munţii de cristal şi alaun. Iradiază sorii albi, de-odată patru, Terasele de ape vii în amfiteatru… Grădinile Semiramidei, lateral Din răsărit pân’ la apus, în sus de val. Azvârl orgile planetei jerbe grele De imnuri spre spiralele [...] Citește în continuare
Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Mario Vargas Llosa… Într-o epocă în [...] Citește în continuare
Dacă ne-am putea îmbunătăți artificial înfățișarea? Și, de asemenea, creierul? Iată întrebarea la al cărei răspuns meditează tulburător, obsedant, un cunoscut roman de Daniel Keyes. Pornind de la „Flori pentru Algernon”, actrița Iulia Colan propune un exercițiu artistic demn de toată atenția. Într-un one-woman show de aproape o oră, își invită spectatorii să renunțe la [...] Citește în continuare
