Președinte al Uniunii Teatrelor din Europa din 2015, regizorul ceh Michal Docekal, recompensat pentru spectacolele sale cu diverse premii, a condus Teatrul Divadlo în 1994-2002, în anul 2006 instituția fiind declarată cel mai bun teatru. Acesta a fost și locul unde a montat cel mai mult din repertoriul shakespearian, care, apoi, n-a mai fost câțiva [...] Citește în continuare
Numărul 344
Cum mai arată teatrul azi? E înalt, e scund, e slab, e gras? Frumos sau urât, asta e o chestiune de gust. Dar aşa ca tipologie, cum e? Ce constituţie mai are? Astenic, atletic; e sănătos, e depresiv? Cum o mai duce? Cred că imaginea destul de fidelă este cea a unui hipster care undeva [...] Citește în continuare
Fie vorba-ntre noi, nu zice nimeni c-ar fi dintre cărțile (2, 3, 10, ceva de genul) de luat pe o insulă pustie, de trimis în Alfa să vadă și Centaurii cum e pe-a treia planetă de la un soare obscur dintr-o margine de galaxie unde, vorba proprietarului (după nume) al asteroidului 9495, „ne succedem generații [...] Citește în continuare
O minciună naște o altă minciună și fiecare se leagă între ele ca o verigă de o altă verigă până formează un lanț care te sufocă. Ce se întâmplă cu Slava care descoperă că valorile vieții lui – familia, iubirea, fericirea– nu au fost altceva decât o iluzie, o temelie fragilă care s-a surpat încă [...] Citește în continuare
Suntem fascinaţi de ceea ce nu cunoaştem. Necunoscutul are o putere de atracţie seducătoare. Ca un fluture atras de lumina incandescentă a unui bec riscăm, uneori cu bună ştiinţă, şi ne apropiem de mistere care nu sunt destinate oricui. Cuvinte precum alchimie, ocultism, magie, au conţinută o forţă care trezeşte curiozităţi şi ridică semne de [...] Citește în continuare
A minţi înseamnă a inventa, a-i adăuga vieţii adevărate o alta, imaginară, deghizată în realitate. Odioasă din punct de vedere moral când e practicată în viaţă, această operaţie pare îngăduită, ba chiar meritorie, când invocă alibiul artei. Un alibi la adăpostul căruia şi-a construit Mario Vargas Llosa, de peste o jumătate de secol, întreaga operă. [...] Citește în continuare
În vara lui 2016 Reactor de creație și experiment, Cluj punea bazele unui program numit Drama 5, mai precis o rezidență artistică adresată celor pasionați de scriere dramatică, cu poftă de a-și transforma ideile închise prin sertare în idei finite. Timp de o lună, cinci autori aveau să descopere îndeaproape ce presupune textul unei piese [...] Citește în continuare
De când La La Land a început să ruleze pe marile ecrane și să facă senzație la festivaluri importante de film, criticii, juriile (și publicul deopotrivă) au luat-o, la propriu, razna. La început de 2017, La La Land câștiga șapte Globuri de Aur și deja conduce cu 11 nominalizări la premiile BAFTA. După succesul cu [...] Citește în continuare
O stea în reci nemărginiri Au răsărit departe Și, tremurând, parcă s-a stins Parc-a apus de moarte. Oricâtă vreme au trecut De-atunci și pân-acum, Oricât viața s-a făcut Pustie, fără drum, Oricâte zile-am risipit, De n-au rămas pe sfert, O inimă care-a iubit Mai speră în deșert. O inimă care-a iubit De-a pururi are glas [...] Citește în continuare
Săptămână de săptămână, Yorick.ro își invită cititorii la o pagină de teatru. Un gând, o poveste, o frântură din gândirea unor mari personalități ale teatrului și a artelor spectacolului, de când e lumea și până azi, vă vor însoți săptămânal. Cartea de teatru e un spectacol pe care vă invităm să-l descoperiți! Azi, Augusto Boal… [...] Citește în continuare
Spectacolul „În plină glorie!” de Peter Quilter, în regia lui Răzvan Mazilu, montat la Teatrul de Comedie, spune ironic și autoironic povestea adevărată a lui Florence Foster Jenkins, splendid personaj (fie că ați văzut filmul cu Meryl Streep, fie că nu) pentru scenă și ecran. Privind cu umor lumea artificială a artei lirice, ironizând inteligent [...] Citește în continuare
