În stagiunea curentă, îl puteți vedea în spectacole ca „After Hours” (TNB), „Două liniuțe” (Teatrul Metropolis), „Emancipare”, „Tartuffe” și „Shylock” (Teatrul de Comedie). A câștigat mai multe premii, inclusiv pentru roluri din scurtmetraje, a debutat în lungmetraj cu „Roxanne”, a jucat în serialul „Îngeri pierduți”. Recent, l-ați văzut în filmul „Perfect sănătos”, în regia Ancăi [...] Citește în continuare
Numărul 386
Poate cel mai longeviv subiect tabu în toată istoria teatrului, de pe orice continent, este problema subiectivității. Precum și motivul pentru care în zona artistică apar grupuri și tabere nejustificate, nefondate și nesănătoase. Cum poți să te raportezi obiectiv la un spectacol de teatru? Cât de pertinentă poate fi opinia ta, în condițiile în care [...] Citește în continuare
Moartea este un concept destul de abstract. Pare o noţiune vagă; ce înseamnă, de fapt, a muri? Biologic oricine poate înţelege efectele. E o stagnare, o încetare a tuturor funcţiilor. E un somn. E sfârşitul. Dar ce înseamnă, de fapt, această trecere în absenţă? Cum e mai just să te raportezi la ea – din [...] Citește în continuare
De câteva decenii încoace se manifestă, când mai gălăgios, când mai brutal or mai pseudo-deplin-înțelept o reacție adversă la postmodernismul văzut ca agresare gratuită a unor valori imuabil prestabilite, ca un soi de bolboroseală dadá fără cap și coadă (și în sensul lipsei de logică și în cel temporal). Nimic de mirare, postindustrialismul pe care [...] Citește în continuare
Spirit ludic, prospețime, multă energie, respect, un strop de modestie și ironie, toate într-o crustă solidă de curiozitate și bucurie contagioasă – Sir Ian Mckellen. Deși nu prea îi place să i se tot spună „Sir…” și nici titlul de cavaler nu-l impresionează atât de tare, dar e singurul care deschide ușa Parlamentului. În rest, [...] Citește în continuare
Teatrul şi metaforele lui. Multe îi sunt permise teatrului. În numele metaforelor de tot felul. În spatele convenţiei, creativitatea e liberă să imagineze fel şi fel de formule care să spună o poveste. Indiferent de forma de expresie, dincolo de invenţii mai mult sau mai puţin şugubeţe, orice spectacol, în mod declarat sau nu, îşi [...] Citește în continuare
A fost odată o fetiță tristă, tristă, pentru că nimeni n-avea timp să se joace cu ea. Mama ei, cu o tabletă în mână de dimineața până seara, în taior elegant și cu pantofi cu toc cui, trece din când în când prin viața ei și spune permanent exasperată: „N-am timp!!!” A fost odată o [...] Citește în continuare
Maria Albert este lector univ. dr. la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș, unde predă teatru contemporan, literatură comparată, teatru românesc și coordonează ateliere de traducere de texte dramatice. Conduce Masteratul de Scriere dramatică în limba maghiară. Coordonează proiectul de colaborare cu Lark Play Development Centre din New York, în cadrul căruia a organizat patru ediții [...] Citește în continuare
Când ți-e în joc renumele sau debutul, sau nici măcar atât, nu prea mai ai curaj să te joci, să nu mergi la sigur, să riști și să abordezi un text de neabordat. Horia Suru trece peste toate aceste „frici” și își asumă un spectacol care s-ar putea să enerveze pe mulți și să bucure [...] Citește în continuare
înot singur prin vârtejul de gesturi pe care mi le tot adresați din spatele geamului gros care ne separă plutesc în toate gândurile voastre secrete care invadează piața și străzile care bântuie ale voastre zile și ale mele nopți aud muzica atâtor fanfare de odinioară răsunând în timpanele devenite tobă și tamtam [...] Citește în continuare