Atunci când colegii tăi de generație joacă în mari spectacole și sunt nominalizați la Premiile UNITER ai un sentiment de mândrie și certitudinea faptului că noua generație de artiști se afirmă cu încredere. Bucureșteanul Codrin Boldea are 24 de ani, a absolvit Actorie la UNATC „I.L. Caragiale”, promoția 2016, clasa profesor prof.univ.dr. Adrian Titieni, și [...] Citește în continuare
Numărul 402
Da, este unul dintre creatorii al căror nume e legat indestructibil, în eternitate, de o creație majoră, intrată în circuitul valorilor mari și devenită referință, cu cât e mai criticată. Da, rămâne înainte de orice cineastul căruia îi datorăm „Amadeus” și, de asemenea, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Da, numele lui are un loc [...] Citește în continuare
Dincolo de orice fel de considerații referitoare la valoarea intrinsecă a spectacolului Sufocare (Jurnalul unui sinucigaș) montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de regizorul Ovidiu Caiță, spectacol având la bază o adaptare proprie după relativ celebrul roman al scriitorului american Chuck Palahniuk, mi se pare nu lipsit de importanță să revin asupra a două [...] Citește în continuare
Sunt ani buni de când la Bacău, în fiecare primăvară, sunt martoră la acest frumos festival de monodramă, care, e-adevărat, și-a modificat numele, și-a mai schimbat pe ici, pe acolo, regulile, și-a schimbat directorii și selecționerii, dar s-a încăpățânat să reziste. Se întâmplă întotdeauna primăvara, uneori prinzi o zăpadă întârziată, alteori liliac înflorit, alteori e [...] Citește în continuare
E bine să mergi la teatru. E un act de cultură. E un gest care te scoate din rutină. E un eveniment. E frumos. Într-o capitală trâmbiţat europeană în care la capitolul acte de cultură intră de-a valma, în acelaşi tabel, o seară la operă şi sprijinitul meselor de plastic de la festivaluri ale paielor [...] Citește în continuare
Chip de foc este una dintre primele piese ale unui scriitor de literatură dramatică devenit astăzi celebru – Marius von Meyenburg. Nu știu cum a fost receptat textul cu ocazia premierei absolute care a avut loc în Germania în anul 2001. Îmi amintesc însă că montarea din anul 2004, de la Teatrul Odeon, semnată regizoral [...] Citește în continuare
Suspansul este un ingredient secret. O perdea care tremură în noapte, un ceainic care şuieră, o scurgere a unei căzi, câteva acorduri sacadate şi ascuţie şi gata o atmosferă care să chircească şi o inimă de leu. Cine e criminalul? Întrebarea care transformă în copii inocenţi orice matur aflat în faţa unei cărţi sau a [...] Citește în continuare
De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci. Te urmăream de-a lungul molatecii poteci, Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dată înapoi! Ţi-as fi făcut un semn, după plecare, Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare? Voiam să pleci, voiam şi să rămâi. Ai ascultat de gândul ce-l dintâi. Nu te [...] Citește în continuare