Consecvent observației că, cel mai adesea, superlativele relative înșală tocmai din cauza relativității lor specifice, prefer formularea că Un tramvai numit dorință este nu cea mai, ci una dintre cele mai frecvent jucate piese din creația lui Tennessee Williams. A fost scrisă în 1947, cu doar puțin înainte ca drmaturgul să primească premiul Pullitzer, a [...] Citește în continuare
Numărul 431
Sunt 28 de ani de când Tompa Gábor manageriază Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. Unul dintre cele mai așteptate evenimente culturale, care are loc o dată la doi ani, este Festivalul Internațional de Teatru „Interferențe”, ajuns la cea de-a VI-a ediție. De fiecare dată, programul festivalier cuprinde spectacole din toate colțurile lumii, în diferite [...] Citește în continuare
Irina Cerchia Dintotdeauna a existat iubirea. În ceea ce știm și în ceea ce nu știm. În masa pe care o ștergem de praf, în copilul neatent pe care îl evităm cu grijă pe stradă. În cărțile pe care le împrumutăm și în cele pe care nu le împrumutăm. În cuvintele pe care le alegem [...] Citește în continuare
„La revedere!”. Această sintagmă, în limba română, chiar dacă este folosită atunci când te desparţi de cineva cu politeţe, presupune reîntâlnirea. Despărţirea nu e decât temporară. Cumva, chiar dacă e puţin probabil să îl reîntâlneşti pe taximetristul din a cărui maşină tocmai cobori sau pe doamna care ţi-a vândut biletul de tren pentru întoarcerea acasă, [...] Citește în continuare
Aceasta este o cronică mai puțin conformistă despre „Nu chiar 1918” de Székely Csaba, în regia lui Cristian Ban, un spectacol controversat (dinaintea primei reprezentații), într-un Sfântu Gheorghe liniștit și extrem de curat, de-un Centenar pe care l-am înțeles și nu prea. Pe 1 Decembrie, în timp ce se fluturau stegulețe tricolore și se urmăreau [...] Citește în continuare
Arta actorului este în continuă formare. Aşa cum ştim că universul nostru este în expansiune de când s-a născut şi era el mic de tot, la fel şi modalităţile de a face teatru se transformă şi se completează odată cu fiecare tresărire a timpului prezent. Ceea ce acum o sută de ani era virtute acum [...] Citește în continuare
O mărturisire a lui Tuncer Cücenoğlu, autorul piesei Avalanșa, publicată în caietul de sală al spectacolului orădean, ne lămurește că scrierea se fundamentează pe un fapt real. De care dramaturgul a aflat cândva, prin 1987. Undeva, în Estul Anatoliei, ar exista o localitate mică, înconjurată de munți, unde oamenii sunt obligați de legi cu puternice [...] Citește în continuare
În alcătuirea scenariului dramatic care a stat la baza spectacolului Scrisori de pe front, aflat în repertoriul Teatrului Mic din București, regizorul Vlad Massaci a avut la dispoziție două surse. Prima este reprezentată de Notele de război ale sublocotenentului Ioan R. Marinescu, regăsite, adnotate și publicate de nepoata de frate a acestuia, Irina Nelson. Cea [...] Citește în continuare
Hai să vorbim Despre ţara din care venim. Eu vin din vară, E o patrie fragilă Pe care orice frunză, Căzând, o poate stinge, Dar cerul e atât de greu de stele C-atârnă uneori pân’ la pământ Şi dacă te apropii-auzi cum iarba Gâdilă stelele râzând, Şi florile-s atât de multe Că te dor Orbitele [...] Citește în continuare
La începutul fiecărei luni, revista Yorick vă propune, în „Film Corner”, o discuție despre cele mai relevante filme și evenimente cinematografice ale momentului. Nu, filmele românești nu sunt tocmai succese de public. Nici măcar cele care iau premii la mari festivaluri internaționale. Nu o dată mi s-a întâmplat să merg într-o seară de weekend oarecare [...] Citește în continuare
La începutul fiecărei luni, revista Yorick vă propune în „Book Corner” o discuție despre cărți de rezonanță, volume de ficțiune și lucrări de nonficțiune, recent apărute în România. Și a fost 1 decembrie, și a fost centenar. Și a fost ca în țărișoara noastră. Ministerele au duduit din 2017 de fonduri omagiale, de dragul manifestărilor [...] Citește în continuare
La începutul fiecărei luni, revista Yorick vă propune la rubrica „Viața bate teatrul” un reportaj cu oameni de lângă noi și poveștilor lor. Pentru plutonierul major Ionuț Butoi viața părea că se sfârșește în 2008. Mai exact, pe 31 august, în timpul unei misiuni de patrulare în Afganistan. Avea atunci 30 de ani și era la prima [...] Citește în continuare