Nimic important din dramaturgia clasică și modernă nu-i e străin. A interpretat de-a lungul anilor personaje inventate de Caragiale, Goldoni, Molière, Cehov, Ibsen, Ionesco, Pirandello, Dürrenmatt sau Sorescu, sub bagheta unor creatori precum Lucian Pintilie, Valeriu Moisescu, Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu etc. Este pe scenă de cincizeci de ani și face parte dintr-un moment important [...] Citește în continuare
Numărul 439
Spectacolele de Centenar au fost preferatele teatrelor din toată țara anul trecut, când fondurile au curs generos în această direcție, de cele mai multe ori invers proporțional cu valoarea spectacolelor. Așa se face că, din multele producții cu teme legate de românism/ istoria românilor/ Centenar etc., puține au fost cu adevărat valoroase sau măcar au [...] Citește în continuare
Se vorbeşte mult în ultima vreme despre identitate. Uneori chiar se exagerează. Dacă până mai ieri identitatea era uşor de găsit în buletin, astăzi e mult mai complicat să defineşti cu exactitate cine eşti. Sunt multe de ales din galantarul de opţiuni. Poţi să fii nu doar cine vrei, ci şi ce anume îţi doreşte [...] Citește în continuare
Ca să vorbești despre moarte îți trebuie, înainte de toate, curaj. Apropierea noastră de momentul dispariției nu are un deadline, dar se cuantifică uneori în ani, alteori în minute. Deși nu știm aproape nimic despre ea de fapt, încercăm să ne conturăm orizonturi de așteptare sau simple păreri – ceva care să ne convingă că [...] Citește în continuare
O spun de la început. Romeo și Julieta, spectacolul pe care atât de prețuitul, uneori chiar răsfățatul regizor Yury Kordonsky l-a pus în scenă la Sala Studio a Teatrului Național din București este ceea ce se cheamă simplu și pe românește o cădere. O ratare fără drept de apel. Așa cum numai marilor regizori li [...] Citește în continuare
Absurdul este la el acasă în vieţile noastre. Ne-am obişnuit cu el şi îl transformăm în haz de necaz sau mişto-uri mai mult sau mai puţin inspirate atât cât să ne devină suportabil. Se întâmplă atât de multe lucruri absurde în jurul nostru, încât aproape că i s-a denaturat sensul, aproape că normalitatea a făcut [...] Citește în continuare
Pariul lui Vlad Trifaș este să transforme „Cei doi tineri din Verona” într-un joc pentru copii. Un joc complex, în care, fiecare dintre ei primește un rol în superba comedie a lui Shakespeare, desigur, adaptată pentru această încercare scenică, ce devine un pretext pentru a analiza și a vorbi despre iertare, generozitate, trădare în iubire, [...] Citește în continuare
Mi-am mai amintit în urmă cu ceva vreme într-una dintre cronici de marele și regretatul critic Valentin Silvestru. Iubit, stimat, temut, socotit drept ayatollahul criticii teatrale de dinainte de 1989, masiv contestat și imund jignit după aceea, dl. Silvestru a fost, indiscutabil, ceea ce se cheamă un constructor. Lui i se datorează bazele sistemului festivalier [...] Citește în continuare
Ce-i astăzi, marţi? Aşteaptă. Că mâine-n zori, poetul pătrunde iar sub coaja bătrânului stejar, descuie şapte cercuri de lemn cu ţigaretul şi-ajunge-ntr-un imperiu de dans şi de poiar în care molecule-n elipsoid cutreier scot sunete de sfere cereşti, şi fluvii curg, şi-o stea, ce pare Venus, prin gura unui greier aşază zimţi pe iarba ce [...] Citește în continuare
