În spatele unei fotografii de teatru expresive, se află un artist profund îndrăgostit de această artă. Pe Florin Ghioca îl găsim, de cinci ani, constant în Teatrul Național din București, mereu cu aparatul foto la purtător. După ce a devenit la doar 13 ani cel mai tânăr ziarist din România, a absolvit Teatrologie la Facultatea [...] Citește în continuare
Numărul 450
În două numere succesive ale săptămânalului de mare impact care este și rămâne Dilema veche, cele din 18 și 25 aprilie 2019, dl. Andrei Pleșu și-a făcut cunoscută și motivat decizia de a-și limita aparițiile și implicările în viața publică din România. Cum dl. Pleșu va continua, totuși, să scrie în paginile revistei al cărei [...] Citește în continuare
Poveștile de weekend de la Piatra Neamț sunt posibile grație unei disponibilități speciale a actorilor, în sensul irepetabilității și slalomului printre tentațiile manierizării. Sunt posibile însă și grație unui public al cărui orizont de așteptare e supus unui tip de educație ereditar, dar și vaccinal, ca să spun așa. Astfel, urmărirea pariului inițial, de acum [...] Citește în continuare
Ding, scroll, memento, snooze, notificare, new mail, blup, What’s up call, Facetime call, Shazame, Instastory, #, sms, apel în aşteptare; alarme, sunete, clinchete şi luminiţe care ne atrag atenţia 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână. Ne distrag, de fapt, atenţia. E nevoie de un singur murmur venit din telefon şi activitatea în [...] Citește în continuare
S-a întâmplat să văd spectacolul intitulat Nori în pantaloni de la Teatrul „Kosztolanyi Dezsö”, invitat la cea de-a șaptea ediție a Festivalului Internațional de Teatru Poimâine, care a avut loc în primele zile ale lunii mai în organizarea Teatrului Szigligeti din Oradea la foarte puțină vreme după ce am încheiat lectura cărții intitulate Umbre peste [...] Citește în continuare
Cred că nu există pe lumea aceasta exeget cât de cât serios al Livezii de vișini care să nu fi văzut în capodopera cehoviană o superbă, copleșitoare metaforă a extincției. Într-o celebră carte (Livada de vișini, Teatrul nostru), George Banu scrie că piesa ar da seama despre experiența morții. Adică preț de câteva luni de [...] Citește în continuare
În copilăria mea exista, încă, obiceiul de a răspunde la întrebări caligrafiate, în caiete frumos colorate, numite oracole. Nu prea exista originalitate în lista de interogaţii. Inevitabil găseai undeva pe la mijlocul listei de curiozităţi şi celebra „Cine este eroul tău preferat?”. Citeam răspunsuri în care erau înşiruiţi Batman şi Superman şi Captain Planet şi [...] Citește în continuare
Facebook, Twitter, Instagram. Apariția unei piese ce conține mesaje de Twitter era doar o întrebare de timp în epoca digitală. Este cazul dramei Ceva mi se pare cunoscut (Etwas kommt mir bekannt vor) a lui Liat Fassberg. Născută în 1985 în Ierusalim, absolventă a cursului de masterat în studii de teatru de la Universitatea Goethe [...] Citește în continuare
,,Toate dorinţele ar trebui să fie nişte femei bine îmbrăcate”, este una dintre replicile care rămân întipărită în memorie, dar de fapt, dorinţa este cauza nefericii noastre. Despre asta este vorba în spectacolul ,,Melcul”, în regia Liei Bugnar, care semnează și textul, despre nefericirea creată de umbrele trecutului, despre iubire, dăruire, singurătate, amintiri, bătrâneţe şi [...] Citește în continuare
