Este o problemă de identitate şi critica nu şi-a rezolvat problemele ei cu sine. Mergem cumva în inerţie şi au rămas aceste reflexe nefericite cu puterea, cu impunerea. Am impresia că visul foarte multor oameni în România este să bată cu pumnul într-o masă... [...] Citește în continuare
Numărul 82
Dacă teatrul este adevăr şi dacă cei care sunt prinşi în lumea lui ne acceptă, noi îi provocăm să răspundă şi le aşezăm în faţă… “Chestionarul lui Proust”. Astăzi, criticul de teatru Alice Georgescu. [...] Citește în continuare
Regizorul şi-a câştigat în secolul XX o poziţie predominantă în teatru, asumându-şi o funcţie ce aparţinea inițial autorului, actorului principal sau directorului de scenă Primul regizor în sensul modern al cuvântului a fost Georg II, duce de Saxe-Meiningen. [...] Citește în continuare
Acum un an, cam prin aceeaşi perioadă, teatrele din România treceau printr-una dintre cele mai grele perioade din ultimii mulţi ani. Disponibilizări în masă, departamente întregi care au dispărut, salariile scăzute, retragerea sporurilor… Între timp, lucrurile nu s-au rezolvat, nici pe departe… Doar că, în spirit tipic românesc, a început să acţioneze păgubosul „Asta e… [...] Citește în continuare
Iată un gând care mi-a venit şi de data asta, adică citind încă o carte a lui Julian Barnes, englezul atât de iubit de francezi şi, pe de altă parte, atât de iubitor de francezi. Toate personajele din acest nou volum de povestiri, intitulat „Puls” (publicat la Editura Nemira) – între timp, prozatorul a mai [...] Citește în continuare
Săptămâna trecută a încetat din viaţă, la Paris, Prinţul Şerban Cantacuzino, om de teatru născut în România, fiu al reputatului medic Ion Cantacuzino (care şi-a încercat norocul şi în artele spectacolului, fiind şi primul român care a semnat o carte despre cinema) şi nepot al renumitei actriţe Maria Filotti. Înhumarea a avut loc sâmbătă, 9 [...] Citește în continuare
Teatrul Mic. Învăţasem drumul până la Mic încă din primele clase de liceu. Mai târziu, în facultate, apoi până la Astă seară stau acasă (1988), Teatrul Mic îmi devenise un fel de a doua natură. Aşa am citit, pentru prima dată, pe afiş numele lui Mihai Mădescu. Era vremea în care tinerii mergeau cu bucurie [...] Citește în continuare
În mica sală a King’s Head Theatre, aflată deasupra unui bar din nordul Londrei, se repetă de zor la un spectacol care a atras din start atenţia oamenilor de teatru şi a spectatorilor care vor să vadă pe scenă şi altceva decât dramaturgie contemporană: prima montare a piesei „Constance”, de Oscar Wilde, descoperire recentă şi [...] Citește în continuare
O să urcăm într-o seară pe acoperişul De ciocolată Să vedem dacă lumea e lungă sau Lumea e lată. Şi vom vedea cum lumea există Pentru ciocolata cea neagră Pentru copii şi pentru vecie (Cum a rămas ea întreagă) [...] Citește în continuare
